Se anunta schimbari la AC Milan
Silvio Berlusconi planuieste o adevarata revolutie in lotul Milanului la vara si vizeaza transferul a nu mai putin de 6 jucatori pentru a intari o echipa pe care o considera “imbatrinita si previzibila”. Magnatul italian i-a insarcinat pe scouterii clubului sa inceapa discutiile cu o serie de fotbalisti, nici soarta antrenorului Carlo Ancelotti nefiind in acest moment decisa. Presa italiana de astazi informeaza ca finalul de sezon va prilejui un nou duel intre rivalele milaneze, de aceasta data pentru obtinerea semnaturii lui Jose Mourinho.(Sursa ifotbal.ro)
14 aprilie 2009
Almeria-Barcelona 2-2. Gazdele isi confirma statutul!
Barcelona nu profita de infrangerea Realului!
Desi aveau o sansa mare de a recupera din diferenta de puncte intre ei si Real cei de la Barcelona nu au reusit sa castige in deplararea de la Almeria, care isi confrima statutul si nu pierde nici cu Barcelona dupa ce a invins Realul si Sevilla pe teren propriu.
Desi aveau o sansa mare de a recupera din diferenta de puncte intre ei si Real cei de la Barcelona nu au reusit sa castige in deplararea de la Almeria, care isi confrima statutul si nu pierde nici cu Barcelona dupa ce a invins Realul si Sevilla pe teren propriu.
Rapid: Fathi Taher ajunge pana la urma actionar majoritar
Fathi Taher ajunge numarul 1 la Rapid dar ramane si Copos in conducere
Dupa mai bine de un deceniu in care a taiat si spanzurat la Rapid Copos simte ca este prea singur si nu mai face fata cerintelor ridicate din Liga 1, Steaua prin Becali si Clujul i-au cam luat-o in fata asa ca avea nevoie de intariri, cauta un om cu o puternica fosrta financiara si cu dragoste fara de culorile alb violete, in cele din urma se pae ca acest om va deveni Fathi Taher.
Omul de afaceri Fathi Taher va fi noul acţionar majoritar al echipei de fotbal FC Rapid. Acesta a ajuns la un acord cu George Copos pentru a prelua 80 la sută din acţiuni.
Dupa mai bine de un deceniu in care a taiat si spanzurat la Rapid Copos simte ca este prea singur si nu mai face fata cerintelor ridicate din Liga 1, Steaua prin Becali si Clujul i-au cam luat-o in fata asa ca avea nevoie de intariri, cauta un om cu o puternica fosrta financiara si cu dragoste fara de culorile alb violete, in cele din urma se pae ca acest om va deveni Fathi Taher.
Omul de afaceri Fathi Taher va fi noul acţionar majoritar al echipei de fotbal FC Rapid. Acesta a ajuns la un acord cu George Copos pentru a prelua 80 la sută din acţiuni.
Pienaar in agenda Valenciei
Valencia interesata de Steven Pienaar
Valencia este interesata de serviciile jucatorului lui Everton , Steven Pienaar.Jucatorul sudafrican cunoaste pe Koeman, antrenorul Valenciei, de cand juca la Ajax in 2002.
Valencia este interesata de serviciile jucatorului lui Everton , Steven Pienaar.Jucatorul sudafrican cunoaste pe Koeman, antrenorul Valenciei, de cand juca la Ajax in 2002.
Premiere League: Forlan vrea sa se intoarca in Anglia
Tottenham si Manchester City interesate de Forlan
Dupa cativa ani petrecuti la Manchester United actualul jucator al celor de la Atletico Madrid nu ar spune nu unei noi oferte din Anglia. Perioada buna prin care a trecut atacantul de la despartirea de cei de la United l-a propulast din nou in atentia cluburilor din Anglia. Mirajul banilor englezi se pare ca atrage din ce in ce mai multi fotbalisti...
Dupa cativa ani petrecuti la Manchester United actualul jucator al celor de la Atletico Madrid nu ar spune nu unei noi oferte din Anglia. Perioada buna prin care a trecut atacantul de la despartirea de cei de la United l-a propulast din nou in atentia cluburilor din Anglia. Mirajul banilor englezi se pare ca atrage din ce in ce mai multi fotbalisti...
27 martie 2009
Scara ierarhiei valorice din dotarea pompierilor de la Cotroceni
Pe vremea cind strabunii nostri isi aprindeau papiroasele cu amnarul si in loc de fotbal jucau oina, biza sau poarca, arbitrii geto-daci mureau ca mustele, loviti la scafirlie cu brichetele de cremene ale nevricosilor spectatori.
E usor de inchipuit ca in urma acelor accidente de munca raposatii erau adunati cu grebla de pe stadion si ingropati fara ceremonii speciale in dosul surii.
Decorarea unui arbitru amnezic, care nu si-a amintit ca-l doare tartacuta decit in clipa cind l-a zarit in tribuna oficiala pe marele doftor ce trateaza durerea de buzunare a romanilor, numit Gigi Becali, ridica valoarea marmurii cu care e pardosita sala de protocol a Palatului Cotroceni la nivelul linoleumului din sala de asteptare a autogarii Ciorogirla.
Graba Presedintelui de a-l scoate din haznaua fotbalului romanesc pe dalbul arbitru se aseamana cumva cu gestul unui chelner care, descoperind o musca in ciorba clientului
, o extrage tacticos cu penseta, ii sufla aer cald in aripioare pina i se usuca picerele si-i reda libertatea in aplauzele furtunoase ale oberilor.
E usor de inchipuit ca in urma acelor accidente de munca raposatii erau adunati cu grebla de pe stadion si ingropati fara ceremonii speciale in dosul surii.
Decorarea unui arbitru amnezic, care nu si-a amintit ca-l doare tartacuta decit in clipa cind l-a zarit in tribuna oficiala pe marele doftor ce trateaza durerea de buzunare a romanilor, numit Gigi Becali, ridica valoarea marmurii cu care e pardosita sala de protocol a Palatului Cotroceni la nivelul linoleumului din sala de asteptare a autogarii Ciorogirla.
Graba Presedintelui de a-l scoate din haznaua fotbalului romanesc pe dalbul arbitru se aseamana cumva cu gestul unui chelner care, descoperind o musca in ciorba clientului
, o extrage tacticos cu penseta, ii sufla aer cald in aripioare pina i se usuca picerele si-i reda libertatea in aplauzele furtunoase ale oberilor.
După câţi iepuri aleargă BNR?
Este bine ştiut faptul că obiectivul principal al Băncii Naţionale este ţintirea directă a inflaţiei. Drept dovadă, din octombrie şi până în prezent dobândă-cheie a fost majorată cu 2,5 puncte procentuale, şi a ajuns pe 26 martie la 9,5%. BNR precizează în primul paragraf din comunicatul de miercuri că îşi doreşte revenirea cât mai rapidă a dezinflaţiei în intervalul stabilit. Adică în intervalul de 2,8% - 4,8%. Totodată, banca centrală recunoaşte că măsurile luate până acum nu sunt suficiente. "Perspectivele situării ratei
anuale a inflaţiei în următoarele luni peste limita superioară a intervalului de variaţie din jurul ţintei" rămân, ne transmite BNR. Adică inflaţia rămâne o bună perioadă de timp peste 4,8%. Cu toate acestea, Banca Naţională pare a fi mai puţin îngrijorată de inflaţie decât era în februarie. În primul rând, în comunicatul de miercuri nu se mai face nici o referinţă la creditarea în valută, "răul" cel mai mare din comunicatul anterior. În al doilea, rând în februarie banca centrală avertiza că "urmăreşte utilizarea TUTUROR instrumentelor aflate la dispoziţia sa" pentru a se reîncadra, sustenabil, în ţinta de inflaţie. În martie, BNR nu mai ameninţă cu întreg arsenalul. Precizează doar că este necesară "sporirea în continuare a restrictivităţii politicii monetare într-un dozaj adecvat".
Combaterea inflaţiei nu reprezintă o noutate când te gândeşti la BNR. Totuşi, în ultimele două comunicate Banca Naţională a început să introducă alte două noi obiective. Primul este stabilitatea financiară. În februarie BNR ne spunea că volatilitatea cursului de schimb şi creşterea creditului în valută au devenit potenţiale pericole pentru băncile din România. Iar în martie BNR consideră că este necesar să analizeze implicaţiile turbulenţelor persistente de pe pieţele financiare internaţionale asupra sistemului bancar românesc. Şi agenţiile de rating au avertizat asupra acestui lucru. Băncile din România trăiesc din finanţări externe. Însă acestea au devenit mai greu accesibile şi mult mai scumpe. Iar majoritatea băncilor româneşti au mai multe credite acordate decât depozite atrase. Lucru care s-ar putea dovedi o problemă pe viitor.
A doua noutate este deficitul de cont curent. Atât în februarie, cât şi în martie BNR ne spune că "deficitul extern se plasează la niveluri dificil de susţinut pe termen îndelungat". Care este soluţia găsită de banca centrală pentru această problemă? Stimularea economisirii. Funcţionează? Teoretic, depozitele ar trebui să fie bonificate cu cel puţin 2% mai mult decât în toamna lui 2007. În februarie creditul neguvernamental a crescut cu 2,7% faţă de ianuarie, iar depozitele cu doar 1,5%. Adică împrumuturile cresc aproape de două ori mai repede decât depozitele. Asta în condiţiile în care creditele sunt mai scumpe, iar depozitele sunt mai atrăgătoare. Setea de consum a românilor este greu de stăvilit.
În aceste condiţii, BNR are nevoie de ajutorul Guvernului. Însă banca centrală nu prea pare să aibă încredere în Executiv. Chiar şi în urma unei rectificări bugetare, BNR reaminteşte în comunicatul de miercuri că traiectoria de dezinflaţie a fost stabilită împreună cu Guvernul. Mai mult, cere în continuare Guvernului să pună accent pe politica fiscală şi cea de venituri. Ce-i drept, în februarie, banca centrală menţiona şi "creşterea cheltuielilor publice în perioada electorală", element inexistent în comunicatul de săptămâna aceasta.
Ca o ultimă precizare, Banca Naţională acordă din ce în ce mai multă atenţie contextului internaţional. Dacă, la sfârşitul anului trecut, analiştii apreciau că economiile emergente sunt ferite de efectele nocive ale crizei subprime, acum situaţia pare să se fi schimbat. BNR ne transmite că în primă instanţă leul este afectat de aversiunea investitorilor străini faţă de risc. În al doilea rând ne transmite că ar putea exista repercusiuni asupra economiei româneşti şi asupra stabilităţii sistemului financiar.
În concluzie: inflaţia nu mai este singura problemă a băncii centrale. Au intrat în ecuaţie oficial deficitul de cont curent şi stabilitatea financiară. În plus
, Banca Naţională este obligată acum să stea cu un ochi pe Guvern şi cu celălalt pe pieţele internaţionale. Ecuaţia este aceeaşi, însă variabilele s-au înmulţit şi sunt mult mai greu de controlat. Va reuşi BNR să o scoată la capăt? Nu vom şti decât după terminarea anului electoral şi domolirea crizei internaţionale.
anuale a inflaţiei în următoarele luni peste limita superioară a intervalului de variaţie din jurul ţintei" rămân, ne transmite BNR. Adică inflaţia rămâne o bună perioadă de timp peste 4,8%. Cu toate acestea, Banca Naţională pare a fi mai puţin îngrijorată de inflaţie decât era în februarie. În primul rând, în comunicatul de miercuri nu se mai face nici o referinţă la creditarea în valută, "răul" cel mai mare din comunicatul anterior. În al doilea, rând în februarie banca centrală avertiza că "urmăreşte utilizarea TUTUROR instrumentelor aflate la dispoziţia sa" pentru a se reîncadra, sustenabil, în ţinta de inflaţie. În martie, BNR nu mai ameninţă cu întreg arsenalul. Precizează doar că este necesară "sporirea în continuare a restrictivităţii politicii monetare într-un dozaj adecvat".
Combaterea inflaţiei nu reprezintă o noutate când te gândeşti la BNR. Totuşi, în ultimele două comunicate Banca Naţională a început să introducă alte două noi obiective. Primul este stabilitatea financiară. În februarie BNR ne spunea că volatilitatea cursului de schimb şi creşterea creditului în valută au devenit potenţiale pericole pentru băncile din România. Iar în martie BNR consideră că este necesar să analizeze implicaţiile turbulenţelor persistente de pe pieţele financiare internaţionale asupra sistemului bancar românesc. Şi agenţiile de rating au avertizat asupra acestui lucru. Băncile din România trăiesc din finanţări externe. Însă acestea au devenit mai greu accesibile şi mult mai scumpe. Iar majoritatea băncilor româneşti au mai multe credite acordate decât depozite atrase. Lucru care s-ar putea dovedi o problemă pe viitor.
A doua noutate este deficitul de cont curent. Atât în februarie, cât şi în martie BNR ne spune că "deficitul extern se plasează la niveluri dificil de susţinut pe termen îndelungat". Care este soluţia găsită de banca centrală pentru această problemă? Stimularea economisirii. Funcţionează? Teoretic, depozitele ar trebui să fie bonificate cu cel puţin 2% mai mult decât în toamna lui 2007. În februarie creditul neguvernamental a crescut cu 2,7% faţă de ianuarie, iar depozitele cu doar 1,5%. Adică împrumuturile cresc aproape de două ori mai repede decât depozitele. Asta în condiţiile în care creditele sunt mai scumpe, iar depozitele sunt mai atrăgătoare. Setea de consum a românilor este greu de stăvilit.
În aceste condiţii, BNR are nevoie de ajutorul Guvernului. Însă banca centrală nu prea pare să aibă încredere în Executiv. Chiar şi în urma unei rectificări bugetare, BNR reaminteşte în comunicatul de miercuri că traiectoria de dezinflaţie a fost stabilită împreună cu Guvernul. Mai mult, cere în continuare Guvernului să pună accent pe politica fiscală şi cea de venituri. Ce-i drept, în februarie, banca centrală menţiona şi "creşterea cheltuielilor publice în perioada electorală", element inexistent în comunicatul de săptămâna aceasta.
Ca o ultimă precizare, Banca Naţională acordă din ce în ce mai multă atenţie contextului internaţional. Dacă, la sfârşitul anului trecut, analiştii apreciau că economiile emergente sunt ferite de efectele nocive ale crizei subprime, acum situaţia pare să se fi schimbat. BNR ne transmite că în primă instanţă leul este afectat de aversiunea investitorilor străini faţă de risc. În al doilea rând ne transmite că ar putea exista repercusiuni asupra economiei româneşti şi asupra stabilităţii sistemului financiar.
În concluzie: inflaţia nu mai este singura problemă a băncii centrale. Au intrat în ecuaţie oficial deficitul de cont curent şi stabilitatea financiară. În plus
, Banca Naţională este obligată acum să stea cu un ochi pe Guvern şi cu celălalt pe pieţele internaţionale. Ecuaţia este aceeaşi, însă variabilele s-au înmulţit şi sunt mult mai greu de controlat. Va reuşi BNR să o scoată la capăt? Nu vom şti decât după terminarea anului electoral şi domolirea crizei internaţionale.
Corupţia din România irită Bruxelles-ul
România se află sub sabia lui Damocles. Odată a scăpat de o asemenea ameninţare. A doua oară, probabilitatea firul de păr care o ţine suspendată să se rupă este foarte mare. Sabia lui Damocles este sinonimă cu activarea clauzei de salvgardare de către Comisia Europeană. România a aderat anul trecut la Uniunea Europeană cu două pietre de moară legate de picior: Agricultura şi Justiţia. Ambele sectoare au sărit peste temele pe care trebuiau să le facă în perioada de preaderare.
Dar România a promis că vor fi făcute în scurt timp după aderare. De aceea, s-a creat Menismul de verificare şi cooperare, a cărui menire este monitorizarea mersului reformelor în agricultură şi justiţie. Când s-au văzut însă cu sacii în căruţă, autorităţile de la Bucureşti au început să se relaxeze. Ceea ce a determinat mecanismul de monitorizare să tragă un prim semnal de alarmă legat de poticnirea reformelor în agricultură. Cum, necum, am scăpat de activarea clauzei de salvgardare în agricultură, care ar fi dus la reducerea cu 25% a fondurilor europene alocate acestui sector.
Dacă de nerealizarea reformelor în agricultură, re ar fi sporit competitivitatea produselor româneşti pe pieţele externe, ceilalţi membri ai Uniunii nu sunt prea nervoşi, de nerespectarea angajamentelor în domeniul Justiţiei sunt de-a dreptul mânioşi. Nici nu-i de mirare. România a fost acceptată în Uniunea Europeană nu atât ca loc de agrement, cât ca zonă de investiţii. Deocamdată, cel mai mare investitor este Austria. Au venit oameni de afaceri şi din alte ţări europene să facă plasamente în economia românească, dar au dat cu nasul de lucruri rău mirositoare
: corupţie, birocraţie, neseriozitate şi incompetenţă.
Deşi în toate deplasările sale din ultimul timp a parafat acorduri comerciale de sute de milioane de euro, când a vizitat România, preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy nu a făcut asemenea gesturi tocmai din cauza numeroaselor critici la adresa corupţiei la nivel înalt din ţara noastră. De asemenea, Comisia Europeană a cerut, în mai multe rânduri, României să deblocheze dosarele marilor corupţi. Dacă nu ai un sistem juridic conectat la cel european, întreprinzătorii străini nu au curaj să investească. Pentru că nu sunt nici legile care să-i protejeze, nici instituţiile care să le aplice. România are legi europene, dar sunt aplicate după concepţii neeuropene.
Comisia Europeană va publica în iunie un raport pe Justiţie. Până atunci, se va trage linie şi se va socoti. În funcţie de rezultate se va recomanda să se activeze sau nu clauza de salvgardare. Dacă guvernanţii noştri nu se vor trezi nici în cel de-al 12 ceas, pentru a face ceva semnificativ, din care să rezulte că există o viziune în ce priveşte realizarea reformelor în Justiţie, consecinţele vor fi grave. Comisia Europeană, care şi-a asumat solidar cu România responsabilitatea realizării reformelor, va trebui să demonstreze în faţa celorlalte state membre că este extrem de riguroasă şi propune măsuri radicale de corecţie. Activarea clauzei de salvgardare pe Justiţie presupune izolarea sistemului juridic românesc de cel european.
Într-o asemenea eventualitate, deciziile instanţelor din România nu vor mai fi recunoscute în Europa. Aceasta însă este numai partea vizibilă a aisbergului. Pentru că se poate ajunge şi la penalizări, dar nu în mod direct. În anii ’90, când aveam probleme cu mineriadele, ţările vest europene au suspendat creditarea României, dar niciodată nu au invocat mişcările de stradă necontrolate, deşi acesta era adevăratul motiv. Trenarea reformelor în Justiţie este însă dăunătoare nu atât investitorilor străini – care, dacă nu găsesc un climat de afaceri
prietenos în România, se duc în altă parte – cât economiei româneşti. O economie slab restructurată, a cărei principală problemă este dezechilibrul extern, care se accentuează din cauza capacităţii reduse a producţiei naţionale de a acoperi cererea internă şi a faptului că vindem ieftin şi cumpărăm scump.
Pentru a reduce deficitul comercial şi de cont curent, România are nevoie de mari investitori străini, care să amelioreze competitivitatea produselor româneşti şi să crească exporturile, să modernizeze capacităţile de producţie şi să îmbunătăţească eficienţa energetică. Or, aşa cum s-a văzut şi până acum, este extrem de greu să aduci asemenea investitori într-o ţară în care „corupţia stă cu regele la masă“.
Dar România a promis că vor fi făcute în scurt timp după aderare. De aceea, s-a creat Menismul de verificare şi cooperare, a cărui menire este monitorizarea mersului reformelor în agricultură şi justiţie. Când s-au văzut însă cu sacii în căruţă, autorităţile de la Bucureşti au început să se relaxeze. Ceea ce a determinat mecanismul de monitorizare să tragă un prim semnal de alarmă legat de poticnirea reformelor în agricultură. Cum, necum, am scăpat de activarea clauzei de salvgardare în agricultură, care ar fi dus la reducerea cu 25% a fondurilor europene alocate acestui sector.
Dacă de nerealizarea reformelor în agricultură, re ar fi sporit competitivitatea produselor româneşti pe pieţele externe, ceilalţi membri ai Uniunii nu sunt prea nervoşi, de nerespectarea angajamentelor în domeniul Justiţiei sunt de-a dreptul mânioşi. Nici nu-i de mirare. România a fost acceptată în Uniunea Europeană nu atât ca loc de agrement, cât ca zonă de investiţii. Deocamdată, cel mai mare investitor este Austria. Au venit oameni de afaceri şi din alte ţări europene să facă plasamente în economia românească, dar au dat cu nasul de lucruri rău mirositoare
: corupţie, birocraţie, neseriozitate şi incompetenţă.
Deşi în toate deplasările sale din ultimul timp a parafat acorduri comerciale de sute de milioane de euro, când a vizitat România, preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy nu a făcut asemenea gesturi tocmai din cauza numeroaselor critici la adresa corupţiei la nivel înalt din ţara noastră. De asemenea, Comisia Europeană a cerut, în mai multe rânduri, României să deblocheze dosarele marilor corupţi. Dacă nu ai un sistem juridic conectat la cel european, întreprinzătorii străini nu au curaj să investească. Pentru că nu sunt nici legile care să-i protejeze, nici instituţiile care să le aplice. România are legi europene, dar sunt aplicate după concepţii neeuropene.
Comisia Europeană va publica în iunie un raport pe Justiţie. Până atunci, se va trage linie şi se va socoti. În funcţie de rezultate se va recomanda să se activeze sau nu clauza de salvgardare. Dacă guvernanţii noştri nu se vor trezi nici în cel de-al 12 ceas, pentru a face ceva semnificativ, din care să rezulte că există o viziune în ce priveşte realizarea reformelor în Justiţie, consecinţele vor fi grave. Comisia Europeană, care şi-a asumat solidar cu România responsabilitatea realizării reformelor, va trebui să demonstreze în faţa celorlalte state membre că este extrem de riguroasă şi propune măsuri radicale de corecţie. Activarea clauzei de salvgardare pe Justiţie presupune izolarea sistemului juridic românesc de cel european.
Într-o asemenea eventualitate, deciziile instanţelor din România nu vor mai fi recunoscute în Europa. Aceasta însă este numai partea vizibilă a aisbergului. Pentru că se poate ajunge şi la penalizări, dar nu în mod direct. În anii ’90, când aveam probleme cu mineriadele, ţările vest europene au suspendat creditarea României, dar niciodată nu au invocat mişcările de stradă necontrolate, deşi acesta era adevăratul motiv. Trenarea reformelor în Justiţie este însă dăunătoare nu atât investitorilor străini – care, dacă nu găsesc un climat de afaceri
prietenos în România, se duc în altă parte – cât economiei româneşti. O economie slab restructurată, a cărei principală problemă este dezechilibrul extern, care se accentuează din cauza capacităţii reduse a producţiei naţionale de a acoperi cererea internă şi a faptului că vindem ieftin şi cumpărăm scump.
Pentru a reduce deficitul comercial şi de cont curent, România are nevoie de mari investitori străini, care să amelioreze competitivitatea produselor româneşti şi să crească exporturile, să modernizeze capacităţile de producţie şi să îmbunătăţească eficienţa energetică. Or, aşa cum s-a văzut şi până acum, este extrem de greu să aduci asemenea investitori într-o ţară în care „corupţia stă cu regele la masă“.
Scumpirile, un sport naţional
Europa luptă cu preţurile, România are ceva împotriva creşterii veniturilor.
Băncile pregătesc noi creşteri de dobânzi la ratele
împrumuturilor. Azi-mâine vom afla că se scumpesc din nou gazele
. Până şi pentru serviciile de acoperire a riscurilor bancare se vor cere mai mulţi bani. Cât despre alimentele din marile magazine – ce să mai vorbim?
Scumpirile au devenit un fel de sport naţional, practicat la unison de producători şi comercianţi, pe umerii tot mai încovoiaţi ai consumatorilor. Asta în contextul în care mai toate statele şi organizaţiile naţionale din Europa luptă din răsputeri pentru a stăpâni marşul preţurilor.
La europeni, subvenţionarea motorinei pentru agricultură sau eliminarea unor taxe pe importuri sunt aplicate ca măsuri preventive de stabilizare; la români, singurul discurs coerent împotriva inflaţiei cere ca angajatorii să nu mai crească salariile. Altfel spus, Europa se ridică împotriva creşterii preţurilor, România are ceva împotriva creşterii veniturilor...
Vara trecută, parcă, autorităţile de la Bucureşti vorbeau de o strategie de contracarare a efectelor secetei, dar de atunci nu s-a mai auzit nimic în acest sens.
Rezultatul nepăsării: buzunarele românilor au fost secătuite chiar mai rău decât pământurile ameninţate cu deşertificarea din sudul ţării. Aşa cum fermierii au fost lăsaţi să se descurce singuri cu arşiţa din vara lui 2007, consumatorii finali au rămas singuri în faţa pârjolului preţurilor, declanşat de producători şi comercianţi. Ei bine, tocmai în ideea de a mai tempera presiunile scumpirilor, Banca Naţională a mărit din nou dobânda-cheie. Dar asta se va reflecta într-o altă scumpire, cea a creditelor.
Pentru că nici bancherii nu se lasă mai prejos decât comercianţii sau producătorii din economia reală, aceştia scumpesc produsele lor finite – împrumuturile – aproape imediat după ce cresc costurile proprii. Aici o să avem şi o surpriză: începând de luni, toţi creditorii, bancari sau nebancari, vor trebui să plătească mai mult, pentru a acoperi riscurile generate de creditele în valută acordate persoanelor fizice.
Dacă aveţi venituri în lei şi vreţi un împrumut în valută, evaluarea arată că sunteţi un „beneficiar riscant", iar creditorul va trebui să pună de-o parte, ca asigurare, o sumă ce poate fi chiar la fel de mare cu cea împrumutată. Pe umerii cui credeţi că vor cădea (şi) aceste costuri noi?
Scumpirea energiei
, criza de cereale, lipsa furajelor pentru animale, deprecierea leului sau mărirea continuă a dobânzilor la creditele bancare ar fi doar câteva din cauzele umflării preţurilor. În faţa lor, România stă cu mâinile-n sân, în timp ce Europa a deschis adevărate bătălii, pe mai multe fronturi. Noul nostru sport naţional – scumpirile – pare să fie singurul răspuns la aceste provocări. Vom vedea curând cât de mult ne costă, de fapt, biletul de intrare la acest „meci"!
Băncile pregătesc noi creşteri de dobânzi la ratele
împrumuturilor. Azi-mâine vom afla că se scumpesc din nou gazele
. Până şi pentru serviciile de acoperire a riscurilor bancare se vor cere mai mulţi bani. Cât despre alimentele din marile magazine – ce să mai vorbim?
Scumpirile au devenit un fel de sport naţional, practicat la unison de producători şi comercianţi, pe umerii tot mai încovoiaţi ai consumatorilor. Asta în contextul în care mai toate statele şi organizaţiile naţionale din Europa luptă din răsputeri pentru a stăpâni marşul preţurilor.
La europeni, subvenţionarea motorinei pentru agricultură sau eliminarea unor taxe pe importuri sunt aplicate ca măsuri preventive de stabilizare; la români, singurul discurs coerent împotriva inflaţiei cere ca angajatorii să nu mai crească salariile. Altfel spus, Europa se ridică împotriva creşterii preţurilor, România are ceva împotriva creşterii veniturilor...
Vara trecută, parcă, autorităţile de la Bucureşti vorbeau de o strategie de contracarare a efectelor secetei, dar de atunci nu s-a mai auzit nimic în acest sens.
Rezultatul nepăsării: buzunarele românilor au fost secătuite chiar mai rău decât pământurile ameninţate cu deşertificarea din sudul ţării. Aşa cum fermierii au fost lăsaţi să se descurce singuri cu arşiţa din vara lui 2007, consumatorii finali au rămas singuri în faţa pârjolului preţurilor, declanşat de producători şi comercianţi. Ei bine, tocmai în ideea de a mai tempera presiunile scumpirilor, Banca Naţională a mărit din nou dobânda-cheie. Dar asta se va reflecta într-o altă scumpire, cea a creditelor.
Pentru că nici bancherii nu se lasă mai prejos decât comercianţii sau producătorii din economia reală, aceştia scumpesc produsele lor finite – împrumuturile – aproape imediat după ce cresc costurile proprii. Aici o să avem şi o surpriză: începând de luni, toţi creditorii, bancari sau nebancari, vor trebui să plătească mai mult, pentru a acoperi riscurile generate de creditele în valută acordate persoanelor fizice.
Dacă aveţi venituri în lei şi vreţi un împrumut în valută, evaluarea arată că sunteţi un „beneficiar riscant", iar creditorul va trebui să pună de-o parte, ca asigurare, o sumă ce poate fi chiar la fel de mare cu cea împrumutată. Pe umerii cui credeţi că vor cădea (şi) aceste costuri noi?
Scumpirea energiei
, criza de cereale, lipsa furajelor pentru animale, deprecierea leului sau mărirea continuă a dobânzilor la creditele bancare ar fi doar câteva din cauzele umflării preţurilor. În faţa lor, România stă cu mâinile-n sân, în timp ce Europa a deschis adevărate bătălii, pe mai multe fronturi. Noul nostru sport naţional – scumpirile – pare să fie singurul răspuns la aceste provocări. Vom vedea curând cât de mult ne costă, de fapt, biletul de intrare la acest „meci"!
Comisia de Disciplină a decis: Rapid a pierdut jocul cu 3-0, două meciuri pe teren propriu fără spectatori, plus o amendă de 6.500 lei
După o şedinţă-maraton, începută la ora 17.00, Comisia de Disciplină a decis: Steaua câştigă cu 3-0 derby-ul cu Rapid, la masa verde.
Comisia de Disciplină a anunţat acum câteva minute decizia în cazul meciului Rapid - Steaua, din etapa a 24-a, întrerupt în minutul 73, după ce arbitrul Deaconu a fost lovit de o brichetă aruncată din tribunele stadionului "Giuleşti".
Pe pierderea meciului la masa verde, Rapid va fi nevoită să mai dispute următoarele două partide de pe teren propriu fără specatori şi va trebui să plătească o amendă de 6.500 de lei.
Anterior, Comisia Centrală a Arbitrilor informase Comisia de Disciplină că arbitrul Deaconu a procedat regulamentar când a întrerupt meciul.
Arbitrul Alexandru Deaconu a întrerupt meciul Rapid-Steaua, din etapa a 24-a a Ligii I, în minutul 73, după ce a fost lovit cu un obiect aruncat din tribune, la scorul de 1-0 pentru giuleşteni. Deaconu a fost lovit în cap de un obiect aruncat din tribuna a II-a a stadionului Giuleşti şi, după ce s-a consultat cu observatorul Valentin Alexandru, a decis să reia jocul, cu condiţia că acesta va fi oprit dacă un singur obiect va mai fi aruncat în teren.
La câteva secunde un obiect din plastic a aterizat pe suprafaţa de joc, şi Deaconu a fluierat finalul meciului.
Comisia de Disciplină a anunţat acum câteva minute decizia în cazul meciului Rapid - Steaua, din etapa a 24-a, întrerupt în minutul 73, după ce arbitrul Deaconu a fost lovit de o brichetă aruncată din tribunele stadionului "Giuleşti".
Pe pierderea meciului la masa verde, Rapid va fi nevoită să mai dispute următoarele două partide de pe teren propriu fără specatori şi va trebui să plătească o amendă de 6.500 de lei.
Anterior, Comisia Centrală a Arbitrilor informase Comisia de Disciplină că arbitrul Deaconu a procedat regulamentar când a întrerupt meciul.
Arbitrul Alexandru Deaconu a întrerupt meciul Rapid-Steaua, din etapa a 24-a a Ligii I, în minutul 73, după ce a fost lovit cu un obiect aruncat din tribune, la scorul de 1-0 pentru giuleşteni. Deaconu a fost lovit în cap de un obiect aruncat din tribuna a II-a a stadionului Giuleşti şi, după ce s-a consultat cu observatorul Valentin Alexandru, a decis să reia jocul, cu condiţia că acesta va fi oprit dacă un singur obiect va mai fi aruncat în teren.
La câteva secunde un obiect din plastic a aterizat pe suprafaţa de joc, şi Deaconu a fluierat finalul meciului.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
