The dizzy little giant

21 Noiembrie 2002 este ziua in care Romania, dupa mai bine de o jumatate de veac, a incetat in mod oficial sa mai fie o tara comunista. Revolutia din '89 era o convulsie a unui organism sufocat, care se smucea cautand aer in toate directiile. Partidul Comunist a fost scos in afara legii printr-o decizie pe picior a guvernului provizoriu; comunismul n-a fost niciodata supus unei consultari populare. Optiunea covarsitoare, din toate sondajele, pentru NATO, dusmanul legendar al lagarului comunist, tine loc de referendum - poporul roman s-a despartit joi, prin libera alegere, de comunism. Eu nu ajunsesem sa sper nici la inceputul lui decembrie '89 ca o sa cada comunismul. Cel putin nu cel romanesc. Ceausescu mi se parea vesnic. Si nici azi nu cred ca greseam prea mult - n-ar fi fost imposibil sa ramanem o Cuba a sud-estului european, o insula de comunism dupa comunism ca Iugoslavia lui Milosevici. Sunt multi cei care au murit cu acest gand, mai amar decat moartea: comunismul nu va pieri niciodata, va calca in picioare si oasele copiilor copiilor nostri. Pentru umbrele lor neimpacate trebuie varsate cateva picaturi din sampania deschisa la Praga. Romania merita sa intre in NATO. Dupa parerea mea, merita inca de acum 5 ani. In 1997, la Madrid, am fost respinsi de America. Greu de spus pe ce baza, devreme ce tot atunci a fost admisa Ungaria, pe baza unui maldar de promisiuni din care pana astazi n-au fost onorate nici macar o treime, determinand Casa Alba sa regrete ca nu are la indemana o procedura sumara de excludere a Ungariei din Alianta. Romania avea in 1997 aceeasi populatie, acelasi potential, aceeasi armata ca si azi. Iar coruptia era chiar mai mica. Si atunci, Romania putea fi numita de vestici "the dizzy little giant" al Europei de Sud-Est. Umbrela NATO l-ar fi putut limpezi pe "micul gigant buimac", influentand major evolutia politica a Romaniei: nu cred ca tumoarea extremista s-ar mai fi putut dezvolta atat de violent la alegerile din 2000. Cu 5 ani de vechime in Alianta, Romania ar fi fost astazi un mic urias treaz in flancul sudic, un adevarat varf de lance inspre Est, cum spune presedintele Bush, nu un membru second hand, bagat in NATO printr-o decizie politica in forta, dupa carnagiul din 11 septembrie 2001, in maraielile "lumii bune" de la Washington, Londra sau din Parisul "fratesc". Si Romania, si NATO au pierdut 5 ani prin decizia de la Madrid. Dar mai bine mai tarziu, cand nu e prea tarziu. NATO va insemna modificari structurale in politica romaneasca. De pilda, problema romano-maghiara, inflamatiile nationaliste in legatura cu Ardealul, nu mai au nici un suport intr-o Ungarie si o Romanie legate de Washington. Li se trage pur si simplu covorul de sub picioare politicienilor care s-au adapat ani de zile doar din antimaghiarism, antiromanism, din retorica pericolului si demagogia urii. In general, tipul de politician primitiv, duhnind a patriotism si transpiratie, mandru vorbitor de engleza stalcita sau deloc, va iesi din scena mai devreme sau mai tarziu. Apoi, vor incepe sa conteze tot mai mult expertii. Oamenii politici vor da tot mai putin pe gura ce le trece prin cap in diverse ocazii, ei nu vor mai fi decat portavoce pentru grupurile tacute de profesionisti in fundamentarea deciziilor si comunicare. In economie, investitorii mari vor veni cu siguranta, totul e sa-i determinam sa si ramana. Cat despre Mc Donald's si filmele americane - ele sunt de mult aici... Intram in ceea ce am numit decenii de-a randul lumea libera. Cat de libera mai este ea acum? In SUA toti cetatenii sunt urmariti pas cu pas, li se inregistreaza toate convorbirile telefonice, corespondenta, transferurile bancare, deplasarile... Noile tehnologii fac din sistemul comunist de supraveghere a populatiei amintirea unei caricaturi rudimentare. In ce masura asta protejeaza impotriva terorismului si in ce masura e un preludiu la dictatura e o problema - dar nu mai e doar problema noastra, ci a Americii, a lumii libere, daca vrea sa ramana libera. Dupa bezna dictaturii comuniste, am ratacit mai bine de un deceniu de capul nostru, intr-o lume care se globalizeaza rapid si in care a fi izolat inseamna a pieri de pe harta. Acum nu urmeaza Paradisul, dar si daca ar urma Iadul, macar il vom infrunta in randul lumii.