Pe vremea cind strabunii nostri isi aprindeau papiroasele cu amnarul si in loc de fotbal jucau oina, biza sau poarca, arbitrii geto-daci mureau ca mustele, loviti la scafirlie cu brichetele de cremene ale nevricosilor spectatori.
E usor de inchipuit ca in urma acelor accidente de munca raposatii erau adunati cu grebla de pe stadion si ingropati fara ceremonii speciale in dosul surii.
Decorarea unui arbitru amnezic, care nu si-a amintit ca-l doare tartacuta decit in clipa cind l-a zarit in tribuna oficiala pe marele doftor ce trateaza durerea de buzunare a romanilor, numit Gigi Becali, ridica valoarea marmurii cu care e pardosita sala de protocol a Palatului Cotroceni la nivelul linoleumului din sala de asteptare a autogarii Ciorogirla.
Graba Presedintelui de a-l scoate din haznaua fotbalului romanesc pe dalbul arbitru se aseamana cumva cu gestul unui chelner care, descoperind o musca in ciorba clientului
, o extrage tacticos cu penseta, ii sufla aer cald in aripioare pina i se usuca picerele si-i reda libertatea in aplauzele furtunoase ale oberilor.
vineri, 27 martie 2009
După câţi iepuri aleargă BNR?
Este bine ştiut faptul că obiectivul principal al Băncii Naţionale este ţintirea directă a inflaţiei. Drept dovadă, din octombrie şi până în prezent dobândă-cheie a fost majorată cu 2,5 puncte procentuale, şi a ajuns pe 26 martie la 9,5%. BNR precizează în primul paragraf din comunicatul de miercuri că îşi doreşte revenirea cât mai rapidă a dezinflaţiei în intervalul stabilit. Adică în intervalul de 2,8% - 4,8%. Totodată, banca centrală recunoaşte că măsurile luate până acum nu sunt suficiente. "Perspectivele situării ratei
anuale a inflaţiei în următoarele luni peste limita superioară a intervalului de variaţie din jurul ţintei" rămân, ne transmite BNR. Adică inflaţia rămâne o bună perioadă de timp peste 4,8%. Cu toate acestea, Banca Naţională pare a fi mai puţin îngrijorată de inflaţie decât era în februarie. În primul rând, în comunicatul de miercuri nu se mai face nici o referinţă la creditarea în valută, "răul" cel mai mare din comunicatul anterior. În al doilea, rând în februarie banca centrală avertiza că "urmăreşte utilizarea TUTUROR instrumentelor aflate la dispoziţia sa" pentru a se reîncadra, sustenabil, în ţinta de inflaţie. În martie, BNR nu mai ameninţă cu întreg arsenalul. Precizează doar că este necesară "sporirea în continuare a restrictivităţii politicii monetare într-un dozaj adecvat".
Combaterea inflaţiei nu reprezintă o noutate când te gândeşti la BNR. Totuşi, în ultimele două comunicate Banca Naţională a început să introducă alte două noi obiective. Primul este stabilitatea financiară. În februarie BNR ne spunea că volatilitatea cursului de schimb şi creşterea creditului în valută au devenit potenţiale pericole pentru băncile din România. Iar în martie BNR consideră că este necesar să analizeze implicaţiile turbulenţelor persistente de pe pieţele financiare internaţionale asupra sistemului bancar românesc. Şi agenţiile de rating au avertizat asupra acestui lucru. Băncile din România trăiesc din finanţări externe. Însă acestea au devenit mai greu accesibile şi mult mai scumpe. Iar majoritatea băncilor româneşti au mai multe credite acordate decât depozite atrase. Lucru care s-ar putea dovedi o problemă pe viitor.
A doua noutate este deficitul de cont curent. Atât în februarie, cât şi în martie BNR ne spune că "deficitul extern se plasează la niveluri dificil de susţinut pe termen îndelungat". Care este soluţia găsită de banca centrală pentru această problemă? Stimularea economisirii. Funcţionează? Teoretic, depozitele ar trebui să fie bonificate cu cel puţin 2% mai mult decât în toamna lui 2007. În februarie creditul neguvernamental a crescut cu 2,7% faţă de ianuarie, iar depozitele cu doar 1,5%. Adică împrumuturile cresc aproape de două ori mai repede decât depozitele. Asta în condiţiile în care creditele sunt mai scumpe, iar depozitele sunt mai atrăgătoare. Setea de consum a românilor este greu de stăvilit.
În aceste condiţii, BNR are nevoie de ajutorul Guvernului. Însă banca centrală nu prea pare să aibă încredere în Executiv. Chiar şi în urma unei rectificări bugetare, BNR reaminteşte în comunicatul de miercuri că traiectoria de dezinflaţie a fost stabilită împreună cu Guvernul. Mai mult, cere în continuare Guvernului să pună accent pe politica fiscală şi cea de venituri. Ce-i drept, în februarie, banca centrală menţiona şi "creşterea cheltuielilor publice în perioada electorală", element inexistent în comunicatul de săptămâna aceasta.
Ca o ultimă precizare, Banca Naţională acordă din ce în ce mai multă atenţie contextului internaţional. Dacă, la sfârşitul anului trecut, analiştii apreciau că economiile emergente sunt ferite de efectele nocive ale crizei subprime, acum situaţia pare să se fi schimbat. BNR ne transmite că în primă instanţă leul este afectat de aversiunea investitorilor străini faţă de risc. În al doilea rând ne transmite că ar putea exista repercusiuni asupra economiei româneşti şi asupra stabilităţii sistemului financiar.
În concluzie: inflaţia nu mai este singura problemă a băncii centrale. Au intrat în ecuaţie oficial deficitul de cont curent şi stabilitatea financiară. În plus
, Banca Naţională este obligată acum să stea cu un ochi pe Guvern şi cu celălalt pe pieţele internaţionale. Ecuaţia este aceeaşi, însă variabilele s-au înmulţit şi sunt mult mai greu de controlat. Va reuşi BNR să o scoată la capăt? Nu vom şti decât după terminarea anului electoral şi domolirea crizei internaţionale.
anuale a inflaţiei în următoarele luni peste limita superioară a intervalului de variaţie din jurul ţintei" rămân, ne transmite BNR. Adică inflaţia rămâne o bună perioadă de timp peste 4,8%. Cu toate acestea, Banca Naţională pare a fi mai puţin îngrijorată de inflaţie decât era în februarie. În primul rând, în comunicatul de miercuri nu se mai face nici o referinţă la creditarea în valută, "răul" cel mai mare din comunicatul anterior. În al doilea, rând în februarie banca centrală avertiza că "urmăreşte utilizarea TUTUROR instrumentelor aflate la dispoziţia sa" pentru a se reîncadra, sustenabil, în ţinta de inflaţie. În martie, BNR nu mai ameninţă cu întreg arsenalul. Precizează doar că este necesară "sporirea în continuare a restrictivităţii politicii monetare într-un dozaj adecvat".
Combaterea inflaţiei nu reprezintă o noutate când te gândeşti la BNR. Totuşi, în ultimele două comunicate Banca Naţională a început să introducă alte două noi obiective. Primul este stabilitatea financiară. În februarie BNR ne spunea că volatilitatea cursului de schimb şi creşterea creditului în valută au devenit potenţiale pericole pentru băncile din România. Iar în martie BNR consideră că este necesar să analizeze implicaţiile turbulenţelor persistente de pe pieţele financiare internaţionale asupra sistemului bancar românesc. Şi agenţiile de rating au avertizat asupra acestui lucru. Băncile din România trăiesc din finanţări externe. Însă acestea au devenit mai greu accesibile şi mult mai scumpe. Iar majoritatea băncilor româneşti au mai multe credite acordate decât depozite atrase. Lucru care s-ar putea dovedi o problemă pe viitor.
A doua noutate este deficitul de cont curent. Atât în februarie, cât şi în martie BNR ne spune că "deficitul extern se plasează la niveluri dificil de susţinut pe termen îndelungat". Care este soluţia găsită de banca centrală pentru această problemă? Stimularea economisirii. Funcţionează? Teoretic, depozitele ar trebui să fie bonificate cu cel puţin 2% mai mult decât în toamna lui 2007. În februarie creditul neguvernamental a crescut cu 2,7% faţă de ianuarie, iar depozitele cu doar 1,5%. Adică împrumuturile cresc aproape de două ori mai repede decât depozitele. Asta în condiţiile în care creditele sunt mai scumpe, iar depozitele sunt mai atrăgătoare. Setea de consum a românilor este greu de stăvilit.
În aceste condiţii, BNR are nevoie de ajutorul Guvernului. Însă banca centrală nu prea pare să aibă încredere în Executiv. Chiar şi în urma unei rectificări bugetare, BNR reaminteşte în comunicatul de miercuri că traiectoria de dezinflaţie a fost stabilită împreună cu Guvernul. Mai mult, cere în continuare Guvernului să pună accent pe politica fiscală şi cea de venituri. Ce-i drept, în februarie, banca centrală menţiona şi "creşterea cheltuielilor publice în perioada electorală", element inexistent în comunicatul de săptămâna aceasta.
Ca o ultimă precizare, Banca Naţională acordă din ce în ce mai multă atenţie contextului internaţional. Dacă, la sfârşitul anului trecut, analiştii apreciau că economiile emergente sunt ferite de efectele nocive ale crizei subprime, acum situaţia pare să se fi schimbat. BNR ne transmite că în primă instanţă leul este afectat de aversiunea investitorilor străini faţă de risc. În al doilea rând ne transmite că ar putea exista repercusiuni asupra economiei româneşti şi asupra stabilităţii sistemului financiar.
În concluzie: inflaţia nu mai este singura problemă a băncii centrale. Au intrat în ecuaţie oficial deficitul de cont curent şi stabilitatea financiară. În plus
, Banca Naţională este obligată acum să stea cu un ochi pe Guvern şi cu celălalt pe pieţele internaţionale. Ecuaţia este aceeaşi, însă variabilele s-au înmulţit şi sunt mult mai greu de controlat. Va reuşi BNR să o scoată la capăt? Nu vom şti decât după terminarea anului electoral şi domolirea crizei internaţionale.
Corupţia din România irită Bruxelles-ul
România se află sub sabia lui Damocles. Odată a scăpat de o asemenea ameninţare. A doua oară, probabilitatea firul de păr care o ţine suspendată să se rupă este foarte mare. Sabia lui Damocles este sinonimă cu activarea clauzei de salvgardare de către Comisia Europeană. România a aderat anul trecut la Uniunea Europeană cu două pietre de moară legate de picior: Agricultura şi Justiţia. Ambele sectoare au sărit peste temele pe care trebuiau să le facă în perioada de preaderare.
Dar România a promis că vor fi făcute în scurt timp după aderare. De aceea, s-a creat Menismul de verificare şi cooperare, a cărui menire este monitorizarea mersului reformelor în agricultură şi justiţie. Când s-au văzut însă cu sacii în căruţă, autorităţile de la Bucureşti au început să se relaxeze. Ceea ce a determinat mecanismul de monitorizare să tragă un prim semnal de alarmă legat de poticnirea reformelor în agricultură. Cum, necum, am scăpat de activarea clauzei de salvgardare în agricultură, care ar fi dus la reducerea cu 25% a fondurilor europene alocate acestui sector.
Dacă de nerealizarea reformelor în agricultură, re ar fi sporit competitivitatea produselor româneşti pe pieţele externe, ceilalţi membri ai Uniunii nu sunt prea nervoşi, de nerespectarea angajamentelor în domeniul Justiţiei sunt de-a dreptul mânioşi. Nici nu-i de mirare. România a fost acceptată în Uniunea Europeană nu atât ca loc de agrement, cât ca zonă de investiţii. Deocamdată, cel mai mare investitor este Austria. Au venit oameni de afaceri şi din alte ţări europene să facă plasamente în economia românească, dar au dat cu nasul de lucruri rău mirositoare
: corupţie, birocraţie, neseriozitate şi incompetenţă.
Deşi în toate deplasările sale din ultimul timp a parafat acorduri comerciale de sute de milioane de euro, când a vizitat România, preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy nu a făcut asemenea gesturi tocmai din cauza numeroaselor critici la adresa corupţiei la nivel înalt din ţara noastră. De asemenea, Comisia Europeană a cerut, în mai multe rânduri, României să deblocheze dosarele marilor corupţi. Dacă nu ai un sistem juridic conectat la cel european, întreprinzătorii străini nu au curaj să investească. Pentru că nu sunt nici legile care să-i protejeze, nici instituţiile care să le aplice. România are legi europene, dar sunt aplicate după concepţii neeuropene.
Comisia Europeană va publica în iunie un raport pe Justiţie. Până atunci, se va trage linie şi se va socoti. În funcţie de rezultate se va recomanda să se activeze sau nu clauza de salvgardare. Dacă guvernanţii noştri nu se vor trezi nici în cel de-al 12 ceas, pentru a face ceva semnificativ, din care să rezulte că există o viziune în ce priveşte realizarea reformelor în Justiţie, consecinţele vor fi grave. Comisia Europeană, care şi-a asumat solidar cu România responsabilitatea realizării reformelor, va trebui să demonstreze în faţa celorlalte state membre că este extrem de riguroasă şi propune măsuri radicale de corecţie. Activarea clauzei de salvgardare pe Justiţie presupune izolarea sistemului juridic românesc de cel european.
Într-o asemenea eventualitate, deciziile instanţelor din România nu vor mai fi recunoscute în Europa. Aceasta însă este numai partea vizibilă a aisbergului. Pentru că se poate ajunge şi la penalizări, dar nu în mod direct. În anii ’90, când aveam probleme cu mineriadele, ţările vest europene au suspendat creditarea României, dar niciodată nu au invocat mişcările de stradă necontrolate, deşi acesta era adevăratul motiv. Trenarea reformelor în Justiţie este însă dăunătoare nu atât investitorilor străini – care, dacă nu găsesc un climat de afaceri
prietenos în România, se duc în altă parte – cât economiei româneşti. O economie slab restructurată, a cărei principală problemă este dezechilibrul extern, care se accentuează din cauza capacităţii reduse a producţiei naţionale de a acoperi cererea internă şi a faptului că vindem ieftin şi cumpărăm scump.
Pentru a reduce deficitul comercial şi de cont curent, România are nevoie de mari investitori străini, care să amelioreze competitivitatea produselor româneşti şi să crească exporturile, să modernizeze capacităţile de producţie şi să îmbunătăţească eficienţa energetică. Or, aşa cum s-a văzut şi până acum, este extrem de greu să aduci asemenea investitori într-o ţară în care „corupţia stă cu regele la masă“.
Dar România a promis că vor fi făcute în scurt timp după aderare. De aceea, s-a creat Menismul de verificare şi cooperare, a cărui menire este monitorizarea mersului reformelor în agricultură şi justiţie. Când s-au văzut însă cu sacii în căruţă, autorităţile de la Bucureşti au început să se relaxeze. Ceea ce a determinat mecanismul de monitorizare să tragă un prim semnal de alarmă legat de poticnirea reformelor în agricultură. Cum, necum, am scăpat de activarea clauzei de salvgardare în agricultură, care ar fi dus la reducerea cu 25% a fondurilor europene alocate acestui sector.
Dacă de nerealizarea reformelor în agricultură, re ar fi sporit competitivitatea produselor româneşti pe pieţele externe, ceilalţi membri ai Uniunii nu sunt prea nervoşi, de nerespectarea angajamentelor în domeniul Justiţiei sunt de-a dreptul mânioşi. Nici nu-i de mirare. România a fost acceptată în Uniunea Europeană nu atât ca loc de agrement, cât ca zonă de investiţii. Deocamdată, cel mai mare investitor este Austria. Au venit oameni de afaceri şi din alte ţări europene să facă plasamente în economia românească, dar au dat cu nasul de lucruri rău mirositoare
: corupţie, birocraţie, neseriozitate şi incompetenţă.
Deşi în toate deplasările sale din ultimul timp a parafat acorduri comerciale de sute de milioane de euro, când a vizitat România, preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy nu a făcut asemenea gesturi tocmai din cauza numeroaselor critici la adresa corupţiei la nivel înalt din ţara noastră. De asemenea, Comisia Europeană a cerut, în mai multe rânduri, României să deblocheze dosarele marilor corupţi. Dacă nu ai un sistem juridic conectat la cel european, întreprinzătorii străini nu au curaj să investească. Pentru că nu sunt nici legile care să-i protejeze, nici instituţiile care să le aplice. România are legi europene, dar sunt aplicate după concepţii neeuropene.
Comisia Europeană va publica în iunie un raport pe Justiţie. Până atunci, se va trage linie şi se va socoti. În funcţie de rezultate se va recomanda să se activeze sau nu clauza de salvgardare. Dacă guvernanţii noştri nu se vor trezi nici în cel de-al 12 ceas, pentru a face ceva semnificativ, din care să rezulte că există o viziune în ce priveşte realizarea reformelor în Justiţie, consecinţele vor fi grave. Comisia Europeană, care şi-a asumat solidar cu România responsabilitatea realizării reformelor, va trebui să demonstreze în faţa celorlalte state membre că este extrem de riguroasă şi propune măsuri radicale de corecţie. Activarea clauzei de salvgardare pe Justiţie presupune izolarea sistemului juridic românesc de cel european.
Într-o asemenea eventualitate, deciziile instanţelor din România nu vor mai fi recunoscute în Europa. Aceasta însă este numai partea vizibilă a aisbergului. Pentru că se poate ajunge şi la penalizări, dar nu în mod direct. În anii ’90, când aveam probleme cu mineriadele, ţările vest europene au suspendat creditarea României, dar niciodată nu au invocat mişcările de stradă necontrolate, deşi acesta era adevăratul motiv. Trenarea reformelor în Justiţie este însă dăunătoare nu atât investitorilor străini – care, dacă nu găsesc un climat de afaceri
prietenos în România, se duc în altă parte – cât economiei româneşti. O economie slab restructurată, a cărei principală problemă este dezechilibrul extern, care se accentuează din cauza capacităţii reduse a producţiei naţionale de a acoperi cererea internă şi a faptului că vindem ieftin şi cumpărăm scump.
Pentru a reduce deficitul comercial şi de cont curent, România are nevoie de mari investitori străini, care să amelioreze competitivitatea produselor româneşti şi să crească exporturile, să modernizeze capacităţile de producţie şi să îmbunătăţească eficienţa energetică. Or, aşa cum s-a văzut şi până acum, este extrem de greu să aduci asemenea investitori într-o ţară în care „corupţia stă cu regele la masă“.
Scumpirile, un sport naţional
Europa luptă cu preţurile, România are ceva împotriva creşterii veniturilor.
Băncile pregătesc noi creşteri de dobânzi la ratele
împrumuturilor. Azi-mâine vom afla că se scumpesc din nou gazele
. Până şi pentru serviciile de acoperire a riscurilor bancare se vor cere mai mulţi bani. Cât despre alimentele din marile magazine – ce să mai vorbim?
Scumpirile au devenit un fel de sport naţional, practicat la unison de producători şi comercianţi, pe umerii tot mai încovoiaţi ai consumatorilor. Asta în contextul în care mai toate statele şi organizaţiile naţionale din Europa luptă din răsputeri pentru a stăpâni marşul preţurilor.
La europeni, subvenţionarea motorinei pentru agricultură sau eliminarea unor taxe pe importuri sunt aplicate ca măsuri preventive de stabilizare; la români, singurul discurs coerent împotriva inflaţiei cere ca angajatorii să nu mai crească salariile. Altfel spus, Europa se ridică împotriva creşterii preţurilor, România are ceva împotriva creşterii veniturilor...
Vara trecută, parcă, autorităţile de la Bucureşti vorbeau de o strategie de contracarare a efectelor secetei, dar de atunci nu s-a mai auzit nimic în acest sens.
Rezultatul nepăsării: buzunarele românilor au fost secătuite chiar mai rău decât pământurile ameninţate cu deşertificarea din sudul ţării. Aşa cum fermierii au fost lăsaţi să se descurce singuri cu arşiţa din vara lui 2007, consumatorii finali au rămas singuri în faţa pârjolului preţurilor, declanşat de producători şi comercianţi. Ei bine, tocmai în ideea de a mai tempera presiunile scumpirilor, Banca Naţională a mărit din nou dobânda-cheie. Dar asta se va reflecta într-o altă scumpire, cea a creditelor.
Pentru că nici bancherii nu se lasă mai prejos decât comercianţii sau producătorii din economia reală, aceştia scumpesc produsele lor finite – împrumuturile – aproape imediat după ce cresc costurile proprii. Aici o să avem şi o surpriză: începând de luni, toţi creditorii, bancari sau nebancari, vor trebui să plătească mai mult, pentru a acoperi riscurile generate de creditele în valută acordate persoanelor fizice.
Dacă aveţi venituri în lei şi vreţi un împrumut în valută, evaluarea arată că sunteţi un „beneficiar riscant", iar creditorul va trebui să pună de-o parte, ca asigurare, o sumă ce poate fi chiar la fel de mare cu cea împrumutată. Pe umerii cui credeţi că vor cădea (şi) aceste costuri noi?
Scumpirea energiei
, criza de cereale, lipsa furajelor pentru animale, deprecierea leului sau mărirea continuă a dobânzilor la creditele bancare ar fi doar câteva din cauzele umflării preţurilor. În faţa lor, România stă cu mâinile-n sân, în timp ce Europa a deschis adevărate bătălii, pe mai multe fronturi. Noul nostru sport naţional – scumpirile – pare să fie singurul răspuns la aceste provocări. Vom vedea curând cât de mult ne costă, de fapt, biletul de intrare la acest „meci"!
Băncile pregătesc noi creşteri de dobânzi la ratele
împrumuturilor. Azi-mâine vom afla că se scumpesc din nou gazele
. Până şi pentru serviciile de acoperire a riscurilor bancare se vor cere mai mulţi bani. Cât despre alimentele din marile magazine – ce să mai vorbim?
Scumpirile au devenit un fel de sport naţional, practicat la unison de producători şi comercianţi, pe umerii tot mai încovoiaţi ai consumatorilor. Asta în contextul în care mai toate statele şi organizaţiile naţionale din Europa luptă din răsputeri pentru a stăpâni marşul preţurilor.
La europeni, subvenţionarea motorinei pentru agricultură sau eliminarea unor taxe pe importuri sunt aplicate ca măsuri preventive de stabilizare; la români, singurul discurs coerent împotriva inflaţiei cere ca angajatorii să nu mai crească salariile. Altfel spus, Europa se ridică împotriva creşterii preţurilor, România are ceva împotriva creşterii veniturilor...
Vara trecută, parcă, autorităţile de la Bucureşti vorbeau de o strategie de contracarare a efectelor secetei, dar de atunci nu s-a mai auzit nimic în acest sens.
Rezultatul nepăsării: buzunarele românilor au fost secătuite chiar mai rău decât pământurile ameninţate cu deşertificarea din sudul ţării. Aşa cum fermierii au fost lăsaţi să se descurce singuri cu arşiţa din vara lui 2007, consumatorii finali au rămas singuri în faţa pârjolului preţurilor, declanşat de producători şi comercianţi. Ei bine, tocmai în ideea de a mai tempera presiunile scumpirilor, Banca Naţională a mărit din nou dobânda-cheie. Dar asta se va reflecta într-o altă scumpire, cea a creditelor.
Pentru că nici bancherii nu se lasă mai prejos decât comercianţii sau producătorii din economia reală, aceştia scumpesc produsele lor finite – împrumuturile – aproape imediat după ce cresc costurile proprii. Aici o să avem şi o surpriză: începând de luni, toţi creditorii, bancari sau nebancari, vor trebui să plătească mai mult, pentru a acoperi riscurile generate de creditele în valută acordate persoanelor fizice.
Dacă aveţi venituri în lei şi vreţi un împrumut în valută, evaluarea arată că sunteţi un „beneficiar riscant", iar creditorul va trebui să pună de-o parte, ca asigurare, o sumă ce poate fi chiar la fel de mare cu cea împrumutată. Pe umerii cui credeţi că vor cădea (şi) aceste costuri noi?
Scumpirea energiei
, criza de cereale, lipsa furajelor pentru animale, deprecierea leului sau mărirea continuă a dobânzilor la creditele bancare ar fi doar câteva din cauzele umflării preţurilor. În faţa lor, România stă cu mâinile-n sân, în timp ce Europa a deschis adevărate bătălii, pe mai multe fronturi. Noul nostru sport naţional – scumpirile – pare să fie singurul răspuns la aceste provocări. Vom vedea curând cât de mult ne costă, de fapt, biletul de intrare la acest „meci"!
Comisia de Disciplină a decis: Rapid a pierdut jocul cu 3-0, două meciuri pe teren propriu fără spectatori, plus o amendă de 6.500 lei
După o şedinţă-maraton, începută la ora 17.00, Comisia de Disciplină a decis: Steaua câştigă cu 3-0 derby-ul cu Rapid, la masa verde.
Comisia de Disciplină a anunţat acum câteva minute decizia în cazul meciului Rapid - Steaua, din etapa a 24-a, întrerupt în minutul 73, după ce arbitrul Deaconu a fost lovit de o brichetă aruncată din tribunele stadionului "Giuleşti".
Pe pierderea meciului la masa verde, Rapid va fi nevoită să mai dispute următoarele două partide de pe teren propriu fără specatori şi va trebui să plătească o amendă de 6.500 de lei.
Anterior, Comisia Centrală a Arbitrilor informase Comisia de Disciplină că arbitrul Deaconu a procedat regulamentar când a întrerupt meciul.
Arbitrul Alexandru Deaconu a întrerupt meciul Rapid-Steaua, din etapa a 24-a a Ligii I, în minutul 73, după ce a fost lovit cu un obiect aruncat din tribune, la scorul de 1-0 pentru giuleşteni. Deaconu a fost lovit în cap de un obiect aruncat din tribuna a II-a a stadionului Giuleşti şi, după ce s-a consultat cu observatorul Valentin Alexandru, a decis să reia jocul, cu condiţia că acesta va fi oprit dacă un singur obiect va mai fi aruncat în teren.
La câteva secunde un obiect din plastic a aterizat pe suprafaţa de joc, şi Deaconu a fluierat finalul meciului.
Comisia de Disciplină a anunţat acum câteva minute decizia în cazul meciului Rapid - Steaua, din etapa a 24-a, întrerupt în minutul 73, după ce arbitrul Deaconu a fost lovit de o brichetă aruncată din tribunele stadionului "Giuleşti".
Pe pierderea meciului la masa verde, Rapid va fi nevoită să mai dispute următoarele două partide de pe teren propriu fără specatori şi va trebui să plătească o amendă de 6.500 de lei.
Anterior, Comisia Centrală a Arbitrilor informase Comisia de Disciplină că arbitrul Deaconu a procedat regulamentar când a întrerupt meciul.
Arbitrul Alexandru Deaconu a întrerupt meciul Rapid-Steaua, din etapa a 24-a a Ligii I, în minutul 73, după ce a fost lovit cu un obiect aruncat din tribune, la scorul de 1-0 pentru giuleşteni. Deaconu a fost lovit în cap de un obiect aruncat din tribuna a II-a a stadionului Giuleşti şi, după ce s-a consultat cu observatorul Valentin Alexandru, a decis să reia jocul, cu condiţia că acesta va fi oprit dacă un singur obiect va mai fi aruncat în teren.
La câteva secunde un obiect din plastic a aterizat pe suprafaţa de joc, şi Deaconu a fluierat finalul meciului.
Gondola liberala
Mandria primarului din Sinaia este falimentara * Liberalul Vlad Oprea a cheltuit opt milioane de euro din bani publici, o parte asigurati de catre Guvernul Tariceanu, pe o instalatie pe cablu pe care nu o foloseste aproape nimeni * Edilul se gandeste acum sa vanda telegondola, la un pret mai mic decat investitia initiala
Telegondola a fost una dintre cele mai importante investitii facute in Sinaia
in ultimii ani. Sperand in cresterea numarului de turisti, pentru acest proiect primarul Vlad Oprea si ceilalti alesi locali au cheltuit aproape opt milioane de euro, o parte din ei fiind asigurati chiar de Guvernul Romaniei.
Insusi premierul Calin Popescu Tariceanu a participat la inaugurarea lucrarilor de constructie. Totul s-a dovedit a fi insa o mare teapa intrucat, in acest moment, telegondola este falimentara. In aceste conditii, alesii locali, in frunte cu primarul liberal Vald Oprea, iau in calcul vanzarea telegondolei. Desigur pentru mai putin de opt milioane de euro. Ceea ce devine, in sine, o alta afacere pentru clientela politica. De acest lucru poate profita unul dintre liderii PNL, Dan Radu Rusanu, un sustinator al edilului Oprea. O firma
de-a familiei acestuia detine deja in concesiune parcarea de la poalele telegondolei, pe care este foarte aproape sa o cumpere cu doar 15 euro/mp. O data intamplat acest lucru, Rusanu ar avea cale deschisa catre telegondola din Sinaia.
Pe modelul brevetat cu succes de primarul Radu Mazare la Mamaia, consilierii locali din Azuga si Sinaia au hotarat construirea cate unei telegondole. Prima statiune a fost mai rapida, vechiul telescaun ce deservea trei partii de schi fiind inlocuit cu o instalatie moderna. Aceasta dispune de 49 de cabine a cate opt locuri, acopera un traseu de 1800 m si asigura o capacitate de transport de 2000 de persoane/ora. Telegondola din Sinaia a fost data in folosinta abia la inceputul lui decembrie 2007. Ea are o capacitate de doar 35 de cabine si acopera un traseu totalizand 1310 m, cu o capacitate de transport de 1700 persoane/ora. Daca initial costurile acestei investitii au fost estimate in jur de 3,5 milioane de euro, nota de plata finala a atins astronomicul pret de 7,85 milioane de euro. Si, ce este mai halucinant, a costat mai mult decat cea de la Azuga, care este cu 490 m mai lunga, avand inclusiv o capacitate superioara de transport.
Principalul ordonator de credite locale, primarul Vlad Oprea, a platit pentru construirea telegondolei de la cota 998 m, pana la cota 1400 m, fara ca aceasta sa deserveasca vreo partie de schi. In conditiile in care o parte a finantarii a provenit de la Guvernul Romaniei, proiectul facand parte dintr-un program de "dezvoltare a domeniului schiabil" al statiunii. Pana la cota de imbarcare 998 m este un traseu destul de anevoios de parcurs pe jos. Sa spunem ca jumatate din potentialii pasageri ai telegondolei, sau chiar trei sferturi dintre acestia, aleg sa se deplaseze pe jos ori cu mijloace proprii de transport. Dar tot mai ramane un sfert, format in special din bolnavi, batrani si copii, care au nevoie de un mijloc de transport in comun. Confruntat cu aceasta problema, liberalul Oprea si sustinatorii sai din Consiliul local au gasit o solutie aberanta.
Pasagerii in pericol
A fost infiintata o linie de transport auto, compusa din patru microbuze, ce transporta - la un interval de 20 de minute - pasagerii din oras la punctul de plecare al telegondolei. Masinile primarului nu sunt nici pe departe capabile sa transporte 425 de persoane pe ora, cat reprezinta un sfert din capacitatea maxima a telegondolei. Vechea telecabina, care pleaca din centrul orasului Sinaia, ajunge tot la cota 1400 m, ba chiar pana la cota 2000, functioneaza bine mersi in continuare, la concurenta.
Lasand la o parte faptul ca telegondola din Sinaia a fost data in folosinta fara avizele obligatorii din partea ISCIR, cele de mediu si alte cateva - deci, a fost pusa in pericol, cu buna stiinta siguranta pasagerilor - nimeni din primarie nu s-a gandit sa intocmeasca un studiu de raport intre costuri si incasari. Astfel incat, primarul Oprea, nici nu poate preciza daca investitia este rentabila - si nu e -, de vreme ce habar n-are la ce valoare se situeaza costul utilitatilor. Cert lucru, cabinele telegondolei din Sinaia circula aproape goale in cursul saptamanii, doar in week-end inregistrandu-se un oarecare profit in conditiile in care un transport dus-intors pentru un adult costa 18 lei.
Un faliment premeditat
Pentru ca investitia alesilor locali din Sinaia trebuia sa fie administrata de cineva, edilii au hotarat infiintarea, din bani publici, a unei societati comerciale intitulate SC TRANSPORT URBAN SINAIA SA. Inainte, transportul local era asigurat, pe baza de concesiune, de trei firme private. Pentru fiecare mijloc de transport se incasau 1,5 milioane ROL, in conditiile respectarii tuturor cerintelor impuse de primarie. Cu alte cuvinte, bugetul local era alimentat, iar localnicii si turistii puteau circula in bune conditii.
In urma intocmirii unui program de transport pe anii 2005 - 2008, Oprea a organizat o licitatie, la care s-au inscris mai multe societati comerciale, grupate in trei asocieri. Cu doua saptamani inainte de licitatie, caietul de sarcini a fost modificat, cu toate ca ofertele fusesera deja depuse. Era primul semn ca licitatia fusese organizata doar de ochii lumii, spre a fi ulterior masluita. In ziua licitatiei, la ora 12.00, a fost declarata castigatoare una dintre asocieri. Dupa numai o ora a fost desemnata alta. Vlad Oprea si consilierii locali n-au avut incotro, anuland licitatia. Dupa care le-a venit ideea infiintarii SC TRANSPORT URBAN SINAIA SA, despre care am amintit mai devreme. Excluzand abuziv orice fel de concurenta, edilii au mers pana acolo incat au interzis firmelor private de transport in comun sa duca pasageri la cota 998 m sau 1400 m. La aceasta masinatiune, Oprea a cooptat lucratori de politie, jandarmi si politisti comunitari, care ameninta la intimidare soferii sa nu calce in zona monopolizata ilegal de primarie. Ulterior, cum noua afacere a consilierilor locali a fost pusa pe picioare, si administrarea
telegondolei a fost trecuta sub aceeasi umbrela.
Deoarece era nevoie de masini de transport in comun, firma edililor din Sinaia a cumparat la licitatie din Turcia patru microbuze si tot atatea autobuze. Acestea din urma, marca BMC, sunt corespunzatoare. Nu si cele de tip Ford, care sunt prost cotate pe piata transportului urban. E si normal, de vreme ce sunt concepute pentru transport turistic. Aduse la un atelier din Bucuresti, Fordurile au fost modificate, montandu-se geamuri suplimentare, iar canapelele pentru 14 pasageri au fost dispuse in alt mod. Problema e ca suspensiile microbuzelor sunt foarte rigide pentru transportul urban, iar treptele de urcare a calatorilor nu asigura un acces facil, fiind prea inalte. Pe deasupra, usile se inchid si se deschid doar impinse cu umarul de catre pasageri care vor sa urce ori sa coboare, la indemnurile soferilor disperati de situatie.
Familia Rusanu intra pe fir
La poalele punctului de plecare a telegondolei, de la cota 998 m, se intinde o apreciabila suprafata de teren pe care SC INTERNATIONAL SRL o detine in concesiune. Aceasta firma apartine sotiei, fiicei si altor rude ale lui Dan Radu Ruseanu, afacere cu care fruntasul liberal sustine ca n-are tangenta.
Pe ordinea de zi a Consiliului local Sinaia se afla de ceva vreme o dubioasa propunere privind vanzarea preferentiala a parcarii respective, cu doar 15 euro/mp. Pana acum, initiativa n-a fost luata in discutie. Dupa unele pareri, se asteapta apropierea alegerilor locale, pentru ca afacerea sa fie pusa in dezbatere. Atunci cand atentia alesilor prezenti si viitori va fi orientata spre alte scopuri, iar compromisurile sunt mai lesne de pus la cale. Scenariul la care ne referim are mai multe urmari. Daca SC TRANSPORT URBAN SINAIA SA se va dovedi falimentara - asa cum se preconizeaza - va putea fi vanduta unui investitor asa-zis strategic. Iar cum parcarea telegondolei ar apartine familiei Rusanu, cine ar indrazni sa concesioneze exploatarea telegondolei, in competitie cu liderul liberal? Acestea sunt tot atatea motive care ne indreptatesc sa credem ca primarul Vlad Oprea i-a pregatit sustinatorului sau de la centru o afacere profitabila minutios pusa la cale.
Telegondola a fost una dintre cele mai importante investitii facute in Sinaia
in ultimii ani. Sperand in cresterea numarului de turisti, pentru acest proiect primarul Vlad Oprea si ceilalti alesi locali au cheltuit aproape opt milioane de euro, o parte din ei fiind asigurati chiar de Guvernul Romaniei.
Insusi premierul Calin Popescu Tariceanu a participat la inaugurarea lucrarilor de constructie. Totul s-a dovedit a fi insa o mare teapa intrucat, in acest moment, telegondola este falimentara. In aceste conditii, alesii locali, in frunte cu primarul liberal Vald Oprea, iau in calcul vanzarea telegondolei. Desigur pentru mai putin de opt milioane de euro. Ceea ce devine, in sine, o alta afacere pentru clientela politica. De acest lucru poate profita unul dintre liderii PNL, Dan Radu Rusanu, un sustinator al edilului Oprea. O firma
de-a familiei acestuia detine deja in concesiune parcarea de la poalele telegondolei, pe care este foarte aproape sa o cumpere cu doar 15 euro/mp. O data intamplat acest lucru, Rusanu ar avea cale deschisa catre telegondola din Sinaia.
Pe modelul brevetat cu succes de primarul Radu Mazare la Mamaia, consilierii locali din Azuga si Sinaia au hotarat construirea cate unei telegondole. Prima statiune a fost mai rapida, vechiul telescaun ce deservea trei partii de schi fiind inlocuit cu o instalatie moderna. Aceasta dispune de 49 de cabine a cate opt locuri, acopera un traseu de 1800 m si asigura o capacitate de transport de 2000 de persoane/ora. Telegondola din Sinaia a fost data in folosinta abia la inceputul lui decembrie 2007. Ea are o capacitate de doar 35 de cabine si acopera un traseu totalizand 1310 m, cu o capacitate de transport de 1700 persoane/ora. Daca initial costurile acestei investitii au fost estimate in jur de 3,5 milioane de euro, nota de plata finala a atins astronomicul pret de 7,85 milioane de euro. Si, ce este mai halucinant, a costat mai mult decat cea de la Azuga, care este cu 490 m mai lunga, avand inclusiv o capacitate superioara de transport.
Principalul ordonator de credite locale, primarul Vlad Oprea, a platit pentru construirea telegondolei de la cota 998 m, pana la cota 1400 m, fara ca aceasta sa deserveasca vreo partie de schi. In conditiile in care o parte a finantarii a provenit de la Guvernul Romaniei, proiectul facand parte dintr-un program de "dezvoltare a domeniului schiabil" al statiunii. Pana la cota de imbarcare 998 m este un traseu destul de anevoios de parcurs pe jos. Sa spunem ca jumatate din potentialii pasageri ai telegondolei, sau chiar trei sferturi dintre acestia, aleg sa se deplaseze pe jos ori cu mijloace proprii de transport. Dar tot mai ramane un sfert, format in special din bolnavi, batrani si copii, care au nevoie de un mijloc de transport in comun. Confruntat cu aceasta problema, liberalul Oprea si sustinatorii sai din Consiliul local au gasit o solutie aberanta.
Pasagerii in pericol
A fost infiintata o linie de transport auto, compusa din patru microbuze, ce transporta - la un interval de 20 de minute - pasagerii din oras la punctul de plecare al telegondolei. Masinile primarului nu sunt nici pe departe capabile sa transporte 425 de persoane pe ora, cat reprezinta un sfert din capacitatea maxima a telegondolei. Vechea telecabina, care pleaca din centrul orasului Sinaia, ajunge tot la cota 1400 m, ba chiar pana la cota 2000, functioneaza bine mersi in continuare, la concurenta.
Lasand la o parte faptul ca telegondola din Sinaia a fost data in folosinta fara avizele obligatorii din partea ISCIR, cele de mediu si alte cateva - deci, a fost pusa in pericol, cu buna stiinta siguranta pasagerilor - nimeni din primarie nu s-a gandit sa intocmeasca un studiu de raport intre costuri si incasari. Astfel incat, primarul Oprea, nici nu poate preciza daca investitia este rentabila - si nu e -, de vreme ce habar n-are la ce valoare se situeaza costul utilitatilor. Cert lucru, cabinele telegondolei din Sinaia circula aproape goale in cursul saptamanii, doar in week-end inregistrandu-se un oarecare profit in conditiile in care un transport dus-intors pentru un adult costa 18 lei.
Un faliment premeditat
Pentru ca investitia alesilor locali din Sinaia trebuia sa fie administrata de cineva, edilii au hotarat infiintarea, din bani publici, a unei societati comerciale intitulate SC TRANSPORT URBAN SINAIA SA. Inainte, transportul local era asigurat, pe baza de concesiune, de trei firme private. Pentru fiecare mijloc de transport se incasau 1,5 milioane ROL, in conditiile respectarii tuturor cerintelor impuse de primarie. Cu alte cuvinte, bugetul local era alimentat, iar localnicii si turistii puteau circula in bune conditii.
In urma intocmirii unui program de transport pe anii 2005 - 2008, Oprea a organizat o licitatie, la care s-au inscris mai multe societati comerciale, grupate in trei asocieri. Cu doua saptamani inainte de licitatie, caietul de sarcini a fost modificat, cu toate ca ofertele fusesera deja depuse. Era primul semn ca licitatia fusese organizata doar de ochii lumii, spre a fi ulterior masluita. In ziua licitatiei, la ora 12.00, a fost declarata castigatoare una dintre asocieri. Dupa numai o ora a fost desemnata alta. Vlad Oprea si consilierii locali n-au avut incotro, anuland licitatia. Dupa care le-a venit ideea infiintarii SC TRANSPORT URBAN SINAIA SA, despre care am amintit mai devreme. Excluzand abuziv orice fel de concurenta, edilii au mers pana acolo incat au interzis firmelor private de transport in comun sa duca pasageri la cota 998 m sau 1400 m. La aceasta masinatiune, Oprea a cooptat lucratori de politie, jandarmi si politisti comunitari, care ameninta la intimidare soferii sa nu calce in zona monopolizata ilegal de primarie. Ulterior, cum noua afacere a consilierilor locali a fost pusa pe picioare, si administrarea
telegondolei a fost trecuta sub aceeasi umbrela.
Deoarece era nevoie de masini de transport in comun, firma edililor din Sinaia a cumparat la licitatie din Turcia patru microbuze si tot atatea autobuze. Acestea din urma, marca BMC, sunt corespunzatoare. Nu si cele de tip Ford, care sunt prost cotate pe piata transportului urban. E si normal, de vreme ce sunt concepute pentru transport turistic. Aduse la un atelier din Bucuresti, Fordurile au fost modificate, montandu-se geamuri suplimentare, iar canapelele pentru 14 pasageri au fost dispuse in alt mod. Problema e ca suspensiile microbuzelor sunt foarte rigide pentru transportul urban, iar treptele de urcare a calatorilor nu asigura un acces facil, fiind prea inalte. Pe deasupra, usile se inchid si se deschid doar impinse cu umarul de catre pasageri care vor sa urce ori sa coboare, la indemnurile soferilor disperati de situatie.
Familia Rusanu intra pe fir
La poalele punctului de plecare a telegondolei, de la cota 998 m, se intinde o apreciabila suprafata de teren pe care SC INTERNATIONAL SRL o detine in concesiune. Aceasta firma apartine sotiei, fiicei si altor rude ale lui Dan Radu Ruseanu, afacere cu care fruntasul liberal sustine ca n-are tangenta.
Pe ordinea de zi a Consiliului local Sinaia se afla de ceva vreme o dubioasa propunere privind vanzarea preferentiala a parcarii respective, cu doar 15 euro/mp. Pana acum, initiativa n-a fost luata in discutie. Dupa unele pareri, se asteapta apropierea alegerilor locale, pentru ca afacerea sa fie pusa in dezbatere. Atunci cand atentia alesilor prezenti si viitori va fi orientata spre alte scopuri, iar compromisurile sunt mai lesne de pus la cale. Scenariul la care ne referim are mai multe urmari. Daca SC TRANSPORT URBAN SINAIA SA se va dovedi falimentara - asa cum se preconizeaza - va putea fi vanduta unui investitor asa-zis strategic. Iar cum parcarea telegondolei ar apartine familiei Rusanu, cine ar indrazni sa concesioneze exploatarea telegondolei, in competitie cu liderul liberal? Acestea sunt tot atatea motive care ne indreptatesc sa credem ca primarul Vlad Oprea i-a pregatit sustinatorului sau de la centru o afacere profitabila minutios pusa la cale.
Bush: „România să negocieze cu SUA problema vizelor“
Cu cinci zile înainte de Summitul NATO, preşedintele SUA, George W. Bush, li se adresează românilor prin intermediul EVZ. Preşedintele George W. Bush a îndemnat Bucureştiul să negocieze problema vizelor necesare cetăţenilor români pentru intrarea în SUA, în mod bilateral, cu Washingtonul, ca alternativă la negocierile prin intermediul Uniunii Europene. Declaraţia a fost făcută pentru „Evenimentul zilei“, care s-a aflat miercuri la Casa Albă, alături de alte trei ziare din Marea Britanie, Ucraina şi Croaţia, la o discuţie cu preşedintele american.
Patru ziare din patru ţări au fost invitate miercuri la Casa Albă înainte de Summitul NATO ce va avea loc la Bucureşti, la începutul lunii aprilie. În Salonul Roosevelt din aripa vestică a Casei Albe, preşedintele George W. Bush le-a transmis cititorilor români prin „Evenimentul zilei“, ucraineni prin săptămânalul „Glavred“, croaţi prin cotidianul „Branca Slavica“ şi britanicilor prin „Times“ intenţiile SUA pentru una dintre cele mai importante reuniuni din istoria NATO.
Bush este convins că summitul de la Bucureşti va fi un succes, în ciuda tuturor neînţelegerilor din Alianţă pe dosarele litigioase: Afganistan, extinderea în Balcani şi întărirea cooperării cu Ucraina şi Georgia în vederea admiterii lor în NATO.
Ultimul Summit NATO pentru Bush
Subiectul NATO este însă înghiţit aici, la Washington, de campania
electorală din Statele Unite. De la şoferul de taxi din Libia sau Ghana până la cei mai importanţi comentatori TV, toată lumea vorbeşte doar despre alegeri. Iar numele lui Barack Obama este intonat ca o litanie. Dintr-un simplu cuvânt, „schimbarea“ s-a transformat într-o mişcare de masă. Americani obişnuiţi cred că schimbarea magică va pune capăt războiului din Irak şi va renaşte economia americană.
Casa Albă pare ferită de tot acest freamăt. În ultimele luni ale mandatului prezidenţial, George W. Bush pare preocupat mai mult de moştenirea pe care o va lăsa lumii.
Pentru preşedintele SUA, summitul de la Bucureşti trebuie să fie un succes nu numai pentru că e ultimul din cariera sa de şef al administraţiei americane. La Bucureşti se poate decide viitoarea politică de securitate a NATO, poate chiar dăinuirea Alianţei Nord-Atlantice. Dacă şi numai dacă aliaţii vor consimţi la sporirea numărului de soldaţi în sudul Afganistanului, extinderea NATO cu Albania, Macedonia şi Croaţia şi primirea Ucrainei şi Georgiei în faza preliminară admiterii (Planul de Acţiune pentru Aderare). După un succes la Bucureşti, George W. Bush se poate mândri că a adus în Alianţă zece state fost comuniste şi că a oferit o viză pentru alte două din proximitatea Rusiei.
Un preşedinte optimist
Comentatorii americani avertizează asupra unei crize existenţiale a NATO. În micul Salon Roosevelt, dominat de portretul preşedintelui Theodore Roosevelt călare, George W. Bush a vorbit însă despre asigurarea că NATO va rămâne o organizaţie relevantă.
Într-o atmosferă detensionată, pigmentată de zâmbetele sau chiar de râsetele celor prezenţi, George W. Bush s-a arătat chiar optimist cu privire la viitorul alianţei. A avut chiar timp pentru a-şi aduce aminte de vizita făcută în România, în anul 2002, în timpul mandatului preşedintelui Ion Iliescu. Şeful administraţiei americane le-a povestit tuturor celor prezenţi, jurnalişti, consilieri, corespondenţi de presă, momentul curcubeului de deasupra pieţei în care Ceauşescu şi-a ţinut ultimul discurs. Nu şi-a amintit însă de recomandarea făcută României de a fi „un pod către noua Rusie“.
EVZ ADUCE ŞTIREA
Întâlnire cu Putin la Soci
George W. Bush va merge la Soci pentru o ultimă întâlnire, la nivel prezidenţial, cu Vladimir Putin, iar această informaţie a fost furnizată în premieră în răspunsul oferit de liderul de la Casa Albă la întrebarea adresată de EVZ. „Preşedintele Putin m-a invitat la Soci pentru a discuta despre acordul strategic, iar scutul antirachetă este o componentă esenţială“, a precizat Bush. Informaţia a fost preluată imediat de agenţiile de presă, de televiziunile şi de publicaţiile din întreaga lume.
ÎNCREDERE
„Summitul de la Bucureşti va fi un succes“
George Bush: Aştept cu nerăbdare să merg în Ucraina, în România din nou şi în Croaţia. Este o călătorie foarte importantă. Importantă pentru relaţiile noastre bilaterale, importantă pentru NATO. Cred că va fi un summit de succes. Iar definiţia succesului presupune că trebuie să avem grijă ca NATO să rămână o organizaţie relevantă şi să colaborăm pentru a aborda ameninţările, dar şi oportunităţile secolului XXI. Şi nu există o oportunitate mai bună pentru a aborda ameninţările secolului XXI decât Afganistanul. Prin urmare, o parte a misiunii, a misiunii noastre comune pentru reuniunea NATO din România, este să încurajăm partenerii să-şi asume obligaţii în mod serios. Iar Statele Unite vor arăta în mod clar că ne luăm în serios obligaţiile. Ne-am angajat să trimitem 3.200 de puşcaşi marini, pentru a da un exemplu şi pentru a-i încuraja pe ceilalţi să participe.
În al doilea rând, pe agenda summitului va figura şi extinderea NATO. Şi susţin cu putere luarea unei decizii corecte la Bucureşti în privinţa Croaţiei, a Albaniei şi a Macedoniei.
În al treilea rând, vom discuta despre aspiraţiile Ucrainei şi Georgiei. Am declarat în mod public opiniile mele potrivit cărora NATO, dar şi Ucraina şi Georgia, vor avea beneficii în momentul în care vor adera, dacă vor adera. Ştiu că unul dintre semnalele pe care trebuie să le trimitem este acela că există o cale liberă pentru Ucraina şi Georgia. Decizia va fi luată, bineînţeles, la Bucureşti. Dar am analizat situaţia şi cred că este în interesul nostru să ne asigurăm că au cale liberă. Este în interesul NATO, cel colectiv, şi cel individual, al fiecărei ţări.
În cele din urmă, vom discuta despre apărarea antirachetă, despre terorismul cibernetic şi despre activităţile antiteroriste, cum să colaborăm pentru a fi cât mai eficace în lumea în care trăim.
Alyona Getmanchuk, „Glavred“: Domnule preşedinte, va fi Ucraina invitată să participe la Planul de Acţiune pentru Aderare la Summitul NATO? Şi de cât timp va fi nevoie să intre în NATO, în condiţiile în care va primi o invitaţie în acest sens?
În primul rând, decizia va fi luată de membrii NATO la Bucureşti. Atunci când voi ajunge în Ucraina, voi spune ceea ce cred, şi anume că Ucraina va beneficia nu numai de pe urma procesului de aderare, dar şi de pe urma aderării. Dar această decizie nu va fi luată până când nu vom ajunge în România. În al doilea rând, depinde de fiecare ţară cât vor dura reformele necesare pentru primirea statutului de membru. Primul pas este totuşi să ne asigurăm că este o cale liberă înainte, astfel ca oamenii să înţeleagă - şi cred că este în interesul nostru comun să oferim cale liberă. Dar este foarte important pentru oamenii din Ucraina să înţeleagă faptul că decizia nu va fi luată decât după ce voi părăsi Ucraina şi voi ajunge în România.
„Strategia noastră este să colaborăm cu actorii importanţi şi să promovăm un guvern eficient şi transparent în Moldova“
Ioana Lupea, „Evenimentul zilei“: Domnule preşedinte, Washingtonul este implicat în rezolvarea problemei legate de regiunea separatistă moldoveană Transnistria. Ce pot face SUA pentru a ajuta Moldova să devină un stat independent şi democratic, şi nu un stat eşuat, sub influenţa Rusiei, un punct de instabilitate la graniţa NATO?
Primul lucru important este să ne asigurăm că Moldova, care este acum o ţară independentă, are graniţe suverane şi este tratată ca o ţară independentă. În al doilea rând, vom susţine constant necesitatea unui guvern eficient, corect şi transparent. În al treilea rând, suntem parte a unei negocieri în sistemul 5+2, care, să sperăm, va duce la rezolvarea chestiunii transnistrene. Prin urmare, strategia noastră este să colaborăm cu actorii importanţi şi să promovăm, aşa cum aţi spus, un guvern eficient şi transparent în Moldova.
„Nu vom pleca din Irak atâta vreme cât voi fi comandantul Armatei“
Tom Baldwin, „Times“: Într-un teatru mai diferit de operaţiuni, în Irak, se pare că există iarăşi o creştere a violenţelor, în special în zona Basra, care s-a aflat în trecut sub control britanic. Credeţi că evenimentele recente vor servi drept avertisment pentru cei din ţara dumneavoastră şi din alte ţări, care v-au sfătuit să retrageţi rapid trupele?
Am observat că guvernul irakian a răspuns în forţă şi a asigurat în mod clar că va rezolva problema „elementelor criminale“. Cred că disponibilitatea de a o rezolva a marcat un moment pozitiv în dezvoltarea unei naţiuni suverane, care se poate guverna de una singură, se poate apăra de una singură. Noi ajutăm, dar este important să se ştie că irakienii sunt cei aflaţi la conducere. Noi vom superviza lucrurile şi, în anumite ocazii, vom oferi ajutor atunci când ni se cere. Unul dintre lucrurile pe care le voi spune în contextul declaraţiei Petraeus-Crocker este că am avansat substanţial, dar că există încă o situaţie volatilă. De aceea, decizia privind numărul de militari nu va fi influenţată de politică sau de cine va striga mai tare, ci de necesităţile noastre privind menţinerea succeselor pe care le-am avut până acum. Am înţeles că există oameni care doresc să plecăm indiferent de situaţie, dar acest lucru nu se va întâmpla atâta vreme cât voi fi comandantul armatei.
EXTINDEREA NATO
România susţine aderarea Ucrainei şi Georgiei
Preşedintele român Traian Băsescu a declarat joi că România va susţine alăturarea Ucrainei şi Georgiei la Planul de Acţiune pentru Aderarea la NATO, în cadrul summitului din perioada 2- 4 aprilie, de la Bucureşti, apreciind că Moscova nu ar trebui să fie deranjată de acest lucru.
„România doreşte ferm ca NATO să ia în considerare cererea celor două ţări de a se alătura Planului de Acţiune pentru Aderare, la NATO, anticameră pentru aderarea la Alianţa Nord-Atlantică“, a declarat preşedintele României, citat de AFP, în cadrul unei întâlniri cu presa străină, la Bucureşti.
„Trebuie să acorde celor două ţări perspectiva de a-şi putea îndeplini dorinţa de a deveni membre NATO, din momentul în care vor îndeplini criteriile de aderare“, a continuat Băsescu. O astfel de posibilitate „nu ar trebui să deranjeze Moscova, întrucât este vorba despre două ţări suverane (...) care pot constitui un factor de legătură între NATO şi Rusia, şi ale căror interese trebuie respectate“, a declarat Băsescu.
Disensiuni în NATO
Cele 26 de state membre NATO au păreri împărţite în privinţa aderării celor două ţări din fostul bloc sovietic, perspectivă percepută negativ de Moscova, care consideră extinderea NATO spre frontierele sale drept o ameninţare. Potrivit Reuters, Germania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Portugalia se opun dorinţei SUA de a acorda statutul de candidat Georgiei şi Ucrainei, idee susţinută alături de România şi de majoritatea ţărilor din estul Europei.
În ceea ce priveşte Croaţia, Macedonia şi Albania, Băsescu a reafirmat că speră ca aceste ţări să fie invitate să adere, la Bucureşti. Acesta s-a declarat „optimist“ în privinţa unei „soluţii greco-macedonene“ pentru a rezolva diferendul privind numele fostei republici iugoslave. Grecia ameninţă că îşi va exercita dreptul de veto în privinţa deschiderii aderării Macedoniei, dacă Skopje refuză schimbarea denumirii ţării, care este identică cu regiunea elenă vecină.
Preşedintele României s-a declarat în favoarea unui „nou statut“ în relaţiile NATO cu Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru, care ar putea „trece de la Parteneriatul pentru Pace la etapa dialogului intensificat“, care precedă MAP.
SINCERITATE
„Îmi este greu să le justific românilor de ce pot lupta alături de noi, dar nu sunt trataţi asemenea celorlalţi membri UE“
EVZ: România este aliat al SUA în Afganistan şi în Irak, dar românii nu sunt primiţi ca aliaţi pe teritoriul SUA.
Vă îndreptaţi către problema vizelor, nu-i aşa?
EVZ: Exact. Ce poate face România pentru a intra în programul „visa waiver“. Şi ce anume recomandaţi, negocieri bilaterale cu SUA sau negocieri prin intermediul UE?
În primul rând, este foarte greu pentru mine să justific în faţa cetăţenilor români de ce pot lupta alături de militarii noştri în războiul împotriva extremiştilor, dar totuşi nu sunt trataţi asemenea celorlalţi membri UE în ceea ce priveşte ridicarea vizelor, şi ştiu acest lucru. Şi este dificil pentru cetăţenii români să înţeleagă acest lucru. Deocamdată, încercăm să schimbăm o lege pe baza experienţelor anterioare. Iar legea trebuia să se schimbe, pentru a fi potrivită pentru era modernă, şi s-a schimbat. Mai există încă unele condiţii. Şi sfatul meu este ca Guvernul României să negocieze bilateral cu Statele Unite pentru a rezolva problema. Sunt unele ţări în vecinătatea României care fac progrese serioase pentru a fi acceptate în programul „visa waiver“. Şi i-aş sfătui pe liderii români să se uite cu atenţie la ceea ce au făcut acestea, şi după aceea să comunice cu oficialii noştri. Eu voi discuta, bineînţeles, despre acest lucru cu preşedintele şi cu premierul când voi ajunge acolo.
CASA ALBĂ. Preşedintele Statelor Unite ale Americii răspunde
întrebărilor puse de „Evenimentul zilei“
Marea Britanie, „cel mai mare aliat“ al SUA
„Times“: Aţi menţionat că este foarte important ca NATO să-şi onoreze obligaţiile către Afganistan. Au existat unele critici din partea Washingtonului, cu privire la performanţele NATO în Afganistan. Recent, Nicolas Sarkozy, noul dumneavoastră prieten, a promis 1.000 de militari pentru Afganistan. Putem să tragem concluzia că pe acest teatru de operaţiuni şi în general, Franţa devine cel mai important aliat al SUA?
Am spus întotdeauna că relaţia cu Marea Britanie este una specială. Şi această relaţie a fost cu atât mai specială în timpul conflictelor - fie că vorbim despre relaţia din trecut, dintre Roosevelt şi Churchill, fie că vorbim despre relaţiile actuale, aşa cum a fost cea dintre Tony Blair şi mine. Va fi foarte greu pentru orice ţară să ia statutul Marii Britanii de „cel mai mare aliat“ (al SUA - n.r.). Acum, că am menţionat acest lucru, nu este nicio urmă de îndoială că relaţia se schimbă în bine, iar preşedintele Sarkozy este răspunzător pentru acest lucru. Îl apreciez la nivel personal. Este un om interesant. Este foarte energic şi nu doreşte să creeze diferende transatlantice. Declaraţia lui privind suplimentarea trupelor franceze din Afganistan este un preambul important la reuniunea NATO. Va asigura succesul acestei reuniuni pentru că statele vor privi cu foarte mare atenţie. Când pui alături promisiunile noastre, cu cele ale canadienilor, cele ale britanicilor şi cele ale Franţei în privinţa militarilor, obţii o declaraţie puternică, ce arată că NATO înţelege ameninţările, înţelege obstacolele şi este dispusă să răspundă.
„Este important să avem relaţii bune cu Rusia, să găsim scopuri comune“
EVZ: Domnule preşedinte, care sunt perspectivele democraţiei în era Medvedev?
Credeam că sunt doar două întrebări. Nu l-am întâlnit încă pe preşedintele Medvedev. Cred că l-am întâlnit la un moment dat, dar nu am avut o discuţie cu el la nivel de preşedinte, bineînţeles. Dar aştept cu nerăbdare să-l întâlnesc. Voi merge în Rusia, am fost invitat de preşedintele Putin la Soci. Şi vom discuta pe tema acordului strategic, în care apărarea antirachetă este o parte esenţială.
Condi Rice (secretarul de stat Condolezza Rice - n.r.) şi Bob Gates (secretarul pentru apărare Robert Gates - n.r.) au avut o întâlnire eficientă cu preşedintele şi cu omologii lor tocmai pe această temă şi sunt optimist că dialogul nostru va progresa astfel încât, la un moment dat, să ajungem la un acord pe aceste chestiuni importante legate de proliferare (nucleară - n.r.) ştiu că ne înţelegem în privinţa Iranului, în privinţa faptului că Iranul nu trebuie să aibă capacitatea de a îmbogăţi (uraniu - n.r.). Am susţinut eforturile Rusiei de a-i convinge pe iranieni că nu trebuie să aibă capacitatea de a îmbogăţi, pentru că el - Putin - era dispus să ofere uraniu îmbogăţit pentru centralele nucleare civile. O mişcare inteligentă pe care am sprijinit-o.
L-am sunat pe preşedintele ales Medvedev, l-am felicitat pentru că a fost ales şi i-am amintit declaraţiile pe care le-a făcut în ceea ce priveşte statul de drept şi transparenţa. Şi i-am spus: vă ascultăm cu foarte mare atenţie declaraţiile, apreciem ceea ce aţi spus şi aşteptăm să colaborăm pentru a vă ajuta să atingeţi aceste obiective.
„Branca Slavica“: Când veţi merge în Rusia?
La o zi după Croaţia. Există o invitaţie şi o privim ca pe o urmare a discuţiilor purtate de Condi şi Bob Gates, ceea ce este un lucru bun. România şi alte ţări doresc ca Statele Unite să aibă relaţii bune cu Rusia şi este important să avem relaţii bune cu Rusia, să găsim scopuri comune.
Pe de altă parte, există domenii în care mi-am exprimat dezacordul faţă de preşedintele Putin, în diferite chestiuni legate de democraţia lor. Şi strategia mea este de a păstra relaţiile în aşa fel încât el să mă asculte atunci când am ceva de spus. Deci atunci când auziţi pe cineva spunând că „preşedintele George Bush are relaţii bune cu Vladimir Putin“, să ştiţi că există un motiv pentru asta. Ca să te asculte cineva trebuie să fie deschis, şi este greu să fie deschis dacă singurul lucru pe care tu îl faci este să scoţi în public, în mod regulat, neînţelegerile pe care le ai. Am ales să nu fac acest lucru.
Sunt optimist că vom ajunge la un acord pe teme foarte importante. Cred că multă lume din Europa va răsufla uşurată dacă vom ajunge la un acord pe tema scutului antirachetă. Unul dintre lucrurile care, sper, că este clar pentru partea rusească, este că acest sistem nu este îndreptat către Rusia. Până la urmă, nu e nevoie de prea multe rachete pentru a copleşi sistemul (antirachetă - n.r.) despre care vorbim. Şi Rusia are destule rachete să îl copleşească. El este, de fapt, îndreptat către o potenţială rachetă lansată din Orientul Mijlociu.
„Times“: Credeţi că preşedintele Putin va continua să tragă sforile?
Ştiţi ce, chiar nu ştiu. Este o întrebare interesantă. E o speculaţie.
AMINTIRI DESPRE ROMANIA
„Îmi amintesc curcubeul. A fost un moment uimitor“
Mai vorbesc încă despre „discursul curcubeului“? A fost un moment uimitor, nu?
EVZ: Da, un moment uimitor.
Ţineam un discurs în piaţa unde Ceauşescu a ţinut ultimul său discurs. Şi ploua, şi chiar când am început să vorbesc a apărut un curcubeu.
EVZ: Şi despre un pod către o nouă Rusie. Vă amintiţi?
Îmi amintesc în special curcubeul. A fost un moment surprinzător.
Patru ziare din patru ţări au fost invitate miercuri la Casa Albă înainte de Summitul NATO ce va avea loc la Bucureşti, la începutul lunii aprilie. În Salonul Roosevelt din aripa vestică a Casei Albe, preşedintele George W. Bush le-a transmis cititorilor români prin „Evenimentul zilei“, ucraineni prin săptămânalul „Glavred“, croaţi prin cotidianul „Branca Slavica“ şi britanicilor prin „Times“ intenţiile SUA pentru una dintre cele mai importante reuniuni din istoria NATO.
Bush este convins că summitul de la Bucureşti va fi un succes, în ciuda tuturor neînţelegerilor din Alianţă pe dosarele litigioase: Afganistan, extinderea în Balcani şi întărirea cooperării cu Ucraina şi Georgia în vederea admiterii lor în NATO.
Ultimul Summit NATO pentru Bush
Subiectul NATO este însă înghiţit aici, la Washington, de campania
electorală din Statele Unite. De la şoferul de taxi din Libia sau Ghana până la cei mai importanţi comentatori TV, toată lumea vorbeşte doar despre alegeri. Iar numele lui Barack Obama este intonat ca o litanie. Dintr-un simplu cuvânt, „schimbarea“ s-a transformat într-o mişcare de masă. Americani obişnuiţi cred că schimbarea magică va pune capăt războiului din Irak şi va renaşte economia americană.
Casa Albă pare ferită de tot acest freamăt. În ultimele luni ale mandatului prezidenţial, George W. Bush pare preocupat mai mult de moştenirea pe care o va lăsa lumii.
Pentru preşedintele SUA, summitul de la Bucureşti trebuie să fie un succes nu numai pentru că e ultimul din cariera sa de şef al administraţiei americane. La Bucureşti se poate decide viitoarea politică de securitate a NATO, poate chiar dăinuirea Alianţei Nord-Atlantice. Dacă şi numai dacă aliaţii vor consimţi la sporirea numărului de soldaţi în sudul Afganistanului, extinderea NATO cu Albania, Macedonia şi Croaţia şi primirea Ucrainei şi Georgiei în faza preliminară admiterii (Planul de Acţiune pentru Aderare). După un succes la Bucureşti, George W. Bush se poate mândri că a adus în Alianţă zece state fost comuniste şi că a oferit o viză pentru alte două din proximitatea Rusiei.
Un preşedinte optimist
Comentatorii americani avertizează asupra unei crize existenţiale a NATO. În micul Salon Roosevelt, dominat de portretul preşedintelui Theodore Roosevelt călare, George W. Bush a vorbit însă despre asigurarea că NATO va rămâne o organizaţie relevantă.
Într-o atmosferă detensionată, pigmentată de zâmbetele sau chiar de râsetele celor prezenţi, George W. Bush s-a arătat chiar optimist cu privire la viitorul alianţei. A avut chiar timp pentru a-şi aduce aminte de vizita făcută în România, în anul 2002, în timpul mandatului preşedintelui Ion Iliescu. Şeful administraţiei americane le-a povestit tuturor celor prezenţi, jurnalişti, consilieri, corespondenţi de presă, momentul curcubeului de deasupra pieţei în care Ceauşescu şi-a ţinut ultimul discurs. Nu şi-a amintit însă de recomandarea făcută României de a fi „un pod către noua Rusie“.
EVZ ADUCE ŞTIREA
Întâlnire cu Putin la Soci
George W. Bush va merge la Soci pentru o ultimă întâlnire, la nivel prezidenţial, cu Vladimir Putin, iar această informaţie a fost furnizată în premieră în răspunsul oferit de liderul de la Casa Albă la întrebarea adresată de EVZ. „Preşedintele Putin m-a invitat la Soci pentru a discuta despre acordul strategic, iar scutul antirachetă este o componentă esenţială“, a precizat Bush. Informaţia a fost preluată imediat de agenţiile de presă, de televiziunile şi de publicaţiile din întreaga lume.
ÎNCREDERE
„Summitul de la Bucureşti va fi un succes“
George Bush: Aştept cu nerăbdare să merg în Ucraina, în România din nou şi în Croaţia. Este o călătorie foarte importantă. Importantă pentru relaţiile noastre bilaterale, importantă pentru NATO. Cred că va fi un summit de succes. Iar definiţia succesului presupune că trebuie să avem grijă ca NATO să rămână o organizaţie relevantă şi să colaborăm pentru a aborda ameninţările, dar şi oportunităţile secolului XXI. Şi nu există o oportunitate mai bună pentru a aborda ameninţările secolului XXI decât Afganistanul. Prin urmare, o parte a misiunii, a misiunii noastre comune pentru reuniunea NATO din România, este să încurajăm partenerii să-şi asume obligaţii în mod serios. Iar Statele Unite vor arăta în mod clar că ne luăm în serios obligaţiile. Ne-am angajat să trimitem 3.200 de puşcaşi marini, pentru a da un exemplu şi pentru a-i încuraja pe ceilalţi să participe.
În al doilea rând, pe agenda summitului va figura şi extinderea NATO. Şi susţin cu putere luarea unei decizii corecte la Bucureşti în privinţa Croaţiei, a Albaniei şi a Macedoniei.
În al treilea rând, vom discuta despre aspiraţiile Ucrainei şi Georgiei. Am declarat în mod public opiniile mele potrivit cărora NATO, dar şi Ucraina şi Georgia, vor avea beneficii în momentul în care vor adera, dacă vor adera. Ştiu că unul dintre semnalele pe care trebuie să le trimitem este acela că există o cale liberă pentru Ucraina şi Georgia. Decizia va fi luată, bineînţeles, la Bucureşti. Dar am analizat situaţia şi cred că este în interesul nostru să ne asigurăm că au cale liberă. Este în interesul NATO, cel colectiv, şi cel individual, al fiecărei ţări.
În cele din urmă, vom discuta despre apărarea antirachetă, despre terorismul cibernetic şi despre activităţile antiteroriste, cum să colaborăm pentru a fi cât mai eficace în lumea în care trăim.
Alyona Getmanchuk, „Glavred“: Domnule preşedinte, va fi Ucraina invitată să participe la Planul de Acţiune pentru Aderare la Summitul NATO? Şi de cât timp va fi nevoie să intre în NATO, în condiţiile în care va primi o invitaţie în acest sens?
În primul rând, decizia va fi luată de membrii NATO la Bucureşti. Atunci când voi ajunge în Ucraina, voi spune ceea ce cred, şi anume că Ucraina va beneficia nu numai de pe urma procesului de aderare, dar şi de pe urma aderării. Dar această decizie nu va fi luată până când nu vom ajunge în România. În al doilea rând, depinde de fiecare ţară cât vor dura reformele necesare pentru primirea statutului de membru. Primul pas este totuşi să ne asigurăm că este o cale liberă înainte, astfel ca oamenii să înţeleagă - şi cred că este în interesul nostru comun să oferim cale liberă. Dar este foarte important pentru oamenii din Ucraina să înţeleagă faptul că decizia nu va fi luată decât după ce voi părăsi Ucraina şi voi ajunge în România.
„Strategia noastră este să colaborăm cu actorii importanţi şi să promovăm un guvern eficient şi transparent în Moldova“
Ioana Lupea, „Evenimentul zilei“: Domnule preşedinte, Washingtonul este implicat în rezolvarea problemei legate de regiunea separatistă moldoveană Transnistria. Ce pot face SUA pentru a ajuta Moldova să devină un stat independent şi democratic, şi nu un stat eşuat, sub influenţa Rusiei, un punct de instabilitate la graniţa NATO?
Primul lucru important este să ne asigurăm că Moldova, care este acum o ţară independentă, are graniţe suverane şi este tratată ca o ţară independentă. În al doilea rând, vom susţine constant necesitatea unui guvern eficient, corect şi transparent. În al treilea rând, suntem parte a unei negocieri în sistemul 5+2, care, să sperăm, va duce la rezolvarea chestiunii transnistrene. Prin urmare, strategia noastră este să colaborăm cu actorii importanţi şi să promovăm, aşa cum aţi spus, un guvern eficient şi transparent în Moldova.
„Nu vom pleca din Irak atâta vreme cât voi fi comandantul Armatei“
Tom Baldwin, „Times“: Într-un teatru mai diferit de operaţiuni, în Irak, se pare că există iarăşi o creştere a violenţelor, în special în zona Basra, care s-a aflat în trecut sub control britanic. Credeţi că evenimentele recente vor servi drept avertisment pentru cei din ţara dumneavoastră şi din alte ţări, care v-au sfătuit să retrageţi rapid trupele?
Am observat că guvernul irakian a răspuns în forţă şi a asigurat în mod clar că va rezolva problema „elementelor criminale“. Cred că disponibilitatea de a o rezolva a marcat un moment pozitiv în dezvoltarea unei naţiuni suverane, care se poate guverna de una singură, se poate apăra de una singură. Noi ajutăm, dar este important să se ştie că irakienii sunt cei aflaţi la conducere. Noi vom superviza lucrurile şi, în anumite ocazii, vom oferi ajutor atunci când ni se cere. Unul dintre lucrurile pe care le voi spune în contextul declaraţiei Petraeus-Crocker este că am avansat substanţial, dar că există încă o situaţie volatilă. De aceea, decizia privind numărul de militari nu va fi influenţată de politică sau de cine va striga mai tare, ci de necesităţile noastre privind menţinerea succeselor pe care le-am avut până acum. Am înţeles că există oameni care doresc să plecăm indiferent de situaţie, dar acest lucru nu se va întâmpla atâta vreme cât voi fi comandantul armatei.
EXTINDEREA NATO
România susţine aderarea Ucrainei şi Georgiei
Preşedintele român Traian Băsescu a declarat joi că România va susţine alăturarea Ucrainei şi Georgiei la Planul de Acţiune pentru Aderarea la NATO, în cadrul summitului din perioada 2- 4 aprilie, de la Bucureşti, apreciind că Moscova nu ar trebui să fie deranjată de acest lucru.
„România doreşte ferm ca NATO să ia în considerare cererea celor două ţări de a se alătura Planului de Acţiune pentru Aderare, la NATO, anticameră pentru aderarea la Alianţa Nord-Atlantică“, a declarat preşedintele României, citat de AFP, în cadrul unei întâlniri cu presa străină, la Bucureşti.
„Trebuie să acorde celor două ţări perspectiva de a-şi putea îndeplini dorinţa de a deveni membre NATO, din momentul în care vor îndeplini criteriile de aderare“, a continuat Băsescu. O astfel de posibilitate „nu ar trebui să deranjeze Moscova, întrucât este vorba despre două ţări suverane (...) care pot constitui un factor de legătură între NATO şi Rusia, şi ale căror interese trebuie respectate“, a declarat Băsescu.
Disensiuni în NATO
Cele 26 de state membre NATO au păreri împărţite în privinţa aderării celor două ţări din fostul bloc sovietic, perspectivă percepută negativ de Moscova, care consideră extinderea NATO spre frontierele sale drept o ameninţare. Potrivit Reuters, Germania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Portugalia se opun dorinţei SUA de a acorda statutul de candidat Georgiei şi Ucrainei, idee susţinută alături de România şi de majoritatea ţărilor din estul Europei.
În ceea ce priveşte Croaţia, Macedonia şi Albania, Băsescu a reafirmat că speră ca aceste ţări să fie invitate să adere, la Bucureşti. Acesta s-a declarat „optimist“ în privinţa unei „soluţii greco-macedonene“ pentru a rezolva diferendul privind numele fostei republici iugoslave. Grecia ameninţă că îşi va exercita dreptul de veto în privinţa deschiderii aderării Macedoniei, dacă Skopje refuză schimbarea denumirii ţării, care este identică cu regiunea elenă vecină.
Preşedintele României s-a declarat în favoarea unui „nou statut“ în relaţiile NATO cu Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru, care ar putea „trece de la Parteneriatul pentru Pace la etapa dialogului intensificat“, care precedă MAP.
SINCERITATE
„Îmi este greu să le justific românilor de ce pot lupta alături de noi, dar nu sunt trataţi asemenea celorlalţi membri UE“
EVZ: România este aliat al SUA în Afganistan şi în Irak, dar românii nu sunt primiţi ca aliaţi pe teritoriul SUA.
Vă îndreptaţi către problema vizelor, nu-i aşa?
EVZ: Exact. Ce poate face România pentru a intra în programul „visa waiver“. Şi ce anume recomandaţi, negocieri bilaterale cu SUA sau negocieri prin intermediul UE?
În primul rând, este foarte greu pentru mine să justific în faţa cetăţenilor români de ce pot lupta alături de militarii noştri în războiul împotriva extremiştilor, dar totuşi nu sunt trataţi asemenea celorlalţi membri UE în ceea ce priveşte ridicarea vizelor, şi ştiu acest lucru. Şi este dificil pentru cetăţenii români să înţeleagă acest lucru. Deocamdată, încercăm să schimbăm o lege pe baza experienţelor anterioare. Iar legea trebuia să se schimbe, pentru a fi potrivită pentru era modernă, şi s-a schimbat. Mai există încă unele condiţii. Şi sfatul meu este ca Guvernul României să negocieze bilateral cu Statele Unite pentru a rezolva problema. Sunt unele ţări în vecinătatea României care fac progrese serioase pentru a fi acceptate în programul „visa waiver“. Şi i-aş sfătui pe liderii români să se uite cu atenţie la ceea ce au făcut acestea, şi după aceea să comunice cu oficialii noştri. Eu voi discuta, bineînţeles, despre acest lucru cu preşedintele şi cu premierul când voi ajunge acolo.
CASA ALBĂ. Preşedintele Statelor Unite ale Americii răspunde
întrebărilor puse de „Evenimentul zilei“
Marea Britanie, „cel mai mare aliat“ al SUA
„Times“: Aţi menţionat că este foarte important ca NATO să-şi onoreze obligaţiile către Afganistan. Au existat unele critici din partea Washingtonului, cu privire la performanţele NATO în Afganistan. Recent, Nicolas Sarkozy, noul dumneavoastră prieten, a promis 1.000 de militari pentru Afganistan. Putem să tragem concluzia că pe acest teatru de operaţiuni şi în general, Franţa devine cel mai important aliat al SUA?
Am spus întotdeauna că relaţia cu Marea Britanie este una specială. Şi această relaţie a fost cu atât mai specială în timpul conflictelor - fie că vorbim despre relaţia din trecut, dintre Roosevelt şi Churchill, fie că vorbim despre relaţiile actuale, aşa cum a fost cea dintre Tony Blair şi mine. Va fi foarte greu pentru orice ţară să ia statutul Marii Britanii de „cel mai mare aliat“ (al SUA - n.r.). Acum, că am menţionat acest lucru, nu este nicio urmă de îndoială că relaţia se schimbă în bine, iar preşedintele Sarkozy este răspunzător pentru acest lucru. Îl apreciez la nivel personal. Este un om interesant. Este foarte energic şi nu doreşte să creeze diferende transatlantice. Declaraţia lui privind suplimentarea trupelor franceze din Afganistan este un preambul important la reuniunea NATO. Va asigura succesul acestei reuniuni pentru că statele vor privi cu foarte mare atenţie. Când pui alături promisiunile noastre, cu cele ale canadienilor, cele ale britanicilor şi cele ale Franţei în privinţa militarilor, obţii o declaraţie puternică, ce arată că NATO înţelege ameninţările, înţelege obstacolele şi este dispusă să răspundă.
„Este important să avem relaţii bune cu Rusia, să găsim scopuri comune“
EVZ: Domnule preşedinte, care sunt perspectivele democraţiei în era Medvedev?
Credeam că sunt doar două întrebări. Nu l-am întâlnit încă pe preşedintele Medvedev. Cred că l-am întâlnit la un moment dat, dar nu am avut o discuţie cu el la nivel de preşedinte, bineînţeles. Dar aştept cu nerăbdare să-l întâlnesc. Voi merge în Rusia, am fost invitat de preşedintele Putin la Soci. Şi vom discuta pe tema acordului strategic, în care apărarea antirachetă este o parte esenţială.
Condi Rice (secretarul de stat Condolezza Rice - n.r.) şi Bob Gates (secretarul pentru apărare Robert Gates - n.r.) au avut o întâlnire eficientă cu preşedintele şi cu omologii lor tocmai pe această temă şi sunt optimist că dialogul nostru va progresa astfel încât, la un moment dat, să ajungem la un acord pe aceste chestiuni importante legate de proliferare (nucleară - n.r.) ştiu că ne înţelegem în privinţa Iranului, în privinţa faptului că Iranul nu trebuie să aibă capacitatea de a îmbogăţi (uraniu - n.r.). Am susţinut eforturile Rusiei de a-i convinge pe iranieni că nu trebuie să aibă capacitatea de a îmbogăţi, pentru că el - Putin - era dispus să ofere uraniu îmbogăţit pentru centralele nucleare civile. O mişcare inteligentă pe care am sprijinit-o.
L-am sunat pe preşedintele ales Medvedev, l-am felicitat pentru că a fost ales şi i-am amintit declaraţiile pe care le-a făcut în ceea ce priveşte statul de drept şi transparenţa. Şi i-am spus: vă ascultăm cu foarte mare atenţie declaraţiile, apreciem ceea ce aţi spus şi aşteptăm să colaborăm pentru a vă ajuta să atingeţi aceste obiective.
„Branca Slavica“: Când veţi merge în Rusia?
La o zi după Croaţia. Există o invitaţie şi o privim ca pe o urmare a discuţiilor purtate de Condi şi Bob Gates, ceea ce este un lucru bun. România şi alte ţări doresc ca Statele Unite să aibă relaţii bune cu Rusia şi este important să avem relaţii bune cu Rusia, să găsim scopuri comune.
Pe de altă parte, există domenii în care mi-am exprimat dezacordul faţă de preşedintele Putin, în diferite chestiuni legate de democraţia lor. Şi strategia mea este de a păstra relaţiile în aşa fel încât el să mă asculte atunci când am ceva de spus. Deci atunci când auziţi pe cineva spunând că „preşedintele George Bush are relaţii bune cu Vladimir Putin“, să ştiţi că există un motiv pentru asta. Ca să te asculte cineva trebuie să fie deschis, şi este greu să fie deschis dacă singurul lucru pe care tu îl faci este să scoţi în public, în mod regulat, neînţelegerile pe care le ai. Am ales să nu fac acest lucru.
Sunt optimist că vom ajunge la un acord pe teme foarte importante. Cred că multă lume din Europa va răsufla uşurată dacă vom ajunge la un acord pe tema scutului antirachetă. Unul dintre lucrurile care, sper, că este clar pentru partea rusească, este că acest sistem nu este îndreptat către Rusia. Până la urmă, nu e nevoie de prea multe rachete pentru a copleşi sistemul (antirachetă - n.r.) despre care vorbim. Şi Rusia are destule rachete să îl copleşească. El este, de fapt, îndreptat către o potenţială rachetă lansată din Orientul Mijlociu.
„Times“: Credeţi că preşedintele Putin va continua să tragă sforile?
Ştiţi ce, chiar nu ştiu. Este o întrebare interesantă. E o speculaţie.
AMINTIRI DESPRE ROMANIA
„Îmi amintesc curcubeul. A fost un moment uimitor“
Mai vorbesc încă despre „discursul curcubeului“? A fost un moment uimitor, nu?
EVZ: Da, un moment uimitor.
Ţineam un discurs în piaţa unde Ceauşescu a ţinut ultimul său discurs. Şi ploua, şi chiar când am început să vorbesc a apărut un curcubeu.
EVZ: Şi despre un pod către o nouă Rusie. Vă amintiţi?
Îmi amintesc în special curcubeul. A fost un moment surprinzător.
Opt milioane de euro pentru imaginea României
n acest an, guvernul intenţionează să deruleze două campanii
de reabilitare a imaginii ţării noastre în Italia şi Spania.
Agenţia de Strategii Guvernamentale (ASG) a demarat procedurile pentru organizarea unei campanii de comunicare menite să îmbunătăţească percepţia comunităţii de români şi a ţării noastre în Italia şi Spania. Se preconizează că acest proiect se va desfăşura pe o perioadă de opt luni.
La începutul acestei luni, ASG a lansat „un anunţ de participare" pentru selectarea unor agenţii de comunicare (publicitate, PR), interesate de realizarea a două campanii independente în Italia şi în Spania. Sub numele „Români în Europa", programul urmăreşte reabilitarea imaginii României şi românilor aflaţi în Spania şi Italia. Potrivit documentului
oficializat de ASG, valoarea totală estimată a proiectului este de 30.336.000 de lei (fără TVA), adică aproximativ 8,1 milioane de euro. Durata campaniilor va fi de opt luni, din momentul atribuirii contractului.
Alfred Bulai, preşedinte ASG, declară că proiectul are drept obiective îmbunătăţirea imaginii comunităţii de români în mass-media prin sporirea vizibilităţii în spaţiul public, prevenirea şi combaterea prejudecăţilor faţă de românii din Italia şi Spania, prevenirea situaţiilor de criză şi informarea transparentă a opiniei publice din România cu privire la acţiunile de comunicare derulate în Italia şi Spania.
O procedură în trei paşi
De asemenea, această amplă acţiune urmăreşte facilitarea parteneriatului cu autorităţile italiene şi spaniole în vederea „dezamorsării potenţialului de criză şi crearea unui climat nedescriminatoriu pentru cetăţenii români pe teritoriul Italiei".
Procedura de selecţie a agenţiei/agenţiilor se va derula în trei etape. Primul pas presupune realizarea unei preselecţii a candidaţilor pe baza unor criterii de calificare sau selecţie. Principalele criterii sunt bonitatea companiei, achitarea la zi a impzitelor şi taxelor către stat, un portofoliu cu serviciile prestate în ultimii trei ani, CV-urile şefilor companiilor. Un alt criteriu important este valoarea cea mai mare a unui contract de relaţii publice derulat în ultimii trei ani sau valoarea cea mai mare a unui contract de publicitate
derulat în intervalul amintit. Se va mai ţine cont de valoarea medie a cifrei de afaceri în ultimii trei ani.
O garanţie de 300.000 de lei
Mai mult, agenţiile trebuie să prezinte o garanţie de participare de 300.000 de lei pentru fiecare proiect în parte. Termenul-limită pentru depunerea ofertelor este 7 aprilie a.c., iar a doua zi acestea vor fi deschise. În urma acestei preselecţii, care se preconizează a fi încheiată la mijlocul lunii aprilie, se urmăreşte ca Agenţia să stabilească o listă scurtă de maximum cinci societăţi.
A doua etapă va consta în runde succesive cu societăţile selectate pentru a prezenta pe larg obiectivele celor două campanii. Se estimează că la sfârşitul lunii aprilie sa va finaliza această etapă. Apoi, se va lansa invitaţia de depunere a ofertelor propriu-zise. Selecţia va fi făcută de o comisie, principalul criteriu fiind oferta economică cea mai avantajoasă. Alfred Bulai estimează că licitaţia se va finaliza la sfârşitul lunii mai.
Cele trei etape arată că proiectul ASG este o acţiune complexă şi de durată. „Anunţul de participare" dat publicităţii la începutul acestei luni nu oferă detalii prea multe pentru companiile interesate. De asemenea, nu se ştie în ce vor consta discuţiile din etapa a doua (aşa-numita procedură de „dialog competitiv").
Iniţiativa este lăudabilă, dar e puţin probabil să se găsească „muşterii". 2008 este an electoral. Schimbarea guvernului în urma alegerilor generale va conduce, cu siguranţă, la schimbări în cadrul ASG. Aşa încât, pentru orice companie de comunicare, această acţiune implică multe riscuri: s-ar putea ca, după alegeri, firma câştigătoare a licitaţiei să nu mai aibă client.
de reabilitare a imaginii ţării noastre în Italia şi Spania.
Agenţia de Strategii Guvernamentale (ASG) a demarat procedurile pentru organizarea unei campanii de comunicare menite să îmbunătăţească percepţia comunităţii de români şi a ţării noastre în Italia şi Spania. Se preconizează că acest proiect se va desfăşura pe o perioadă de opt luni.
La începutul acestei luni, ASG a lansat „un anunţ de participare" pentru selectarea unor agenţii de comunicare (publicitate, PR), interesate de realizarea a două campanii independente în Italia şi în Spania. Sub numele „Români în Europa", programul urmăreşte reabilitarea imaginii României şi românilor aflaţi în Spania şi Italia. Potrivit documentului
oficializat de ASG, valoarea totală estimată a proiectului este de 30.336.000 de lei (fără TVA), adică aproximativ 8,1 milioane de euro. Durata campaniilor va fi de opt luni, din momentul atribuirii contractului.
Alfred Bulai, preşedinte ASG, declară că proiectul are drept obiective îmbunătăţirea imaginii comunităţii de români în mass-media prin sporirea vizibilităţii în spaţiul public, prevenirea şi combaterea prejudecăţilor faţă de românii din Italia şi Spania, prevenirea situaţiilor de criză şi informarea transparentă a opiniei publice din România cu privire la acţiunile de comunicare derulate în Italia şi Spania.
O procedură în trei paşi
De asemenea, această amplă acţiune urmăreşte facilitarea parteneriatului cu autorităţile italiene şi spaniole în vederea „dezamorsării potenţialului de criză şi crearea unui climat nedescriminatoriu pentru cetăţenii români pe teritoriul Italiei".
Procedura de selecţie a agenţiei/agenţiilor se va derula în trei etape. Primul pas presupune realizarea unei preselecţii a candidaţilor pe baza unor criterii de calificare sau selecţie. Principalele criterii sunt bonitatea companiei, achitarea la zi a impzitelor şi taxelor către stat, un portofoliu cu serviciile prestate în ultimii trei ani, CV-urile şefilor companiilor. Un alt criteriu important este valoarea cea mai mare a unui contract de relaţii publice derulat în ultimii trei ani sau valoarea cea mai mare a unui contract de publicitate
derulat în intervalul amintit. Se va mai ţine cont de valoarea medie a cifrei de afaceri în ultimii trei ani.
O garanţie de 300.000 de lei
Mai mult, agenţiile trebuie să prezinte o garanţie de participare de 300.000 de lei pentru fiecare proiect în parte. Termenul-limită pentru depunerea ofertelor este 7 aprilie a.c., iar a doua zi acestea vor fi deschise. În urma acestei preselecţii, care se preconizează a fi încheiată la mijlocul lunii aprilie, se urmăreşte ca Agenţia să stabilească o listă scurtă de maximum cinci societăţi.
A doua etapă va consta în runde succesive cu societăţile selectate pentru a prezenta pe larg obiectivele celor două campanii. Se estimează că la sfârşitul lunii aprilie sa va finaliza această etapă. Apoi, se va lansa invitaţia de depunere a ofertelor propriu-zise. Selecţia va fi făcută de o comisie, principalul criteriu fiind oferta economică cea mai avantajoasă. Alfred Bulai estimează că licitaţia se va finaliza la sfârşitul lunii mai.
Cele trei etape arată că proiectul ASG este o acţiune complexă şi de durată. „Anunţul de participare" dat publicităţii la începutul acestei luni nu oferă detalii prea multe pentru companiile interesate. De asemenea, nu se ştie în ce vor consta discuţiile din etapa a doua (aşa-numita procedură de „dialog competitiv").
Iniţiativa este lăudabilă, dar e puţin probabil să se găsească „muşterii". 2008 este an electoral. Schimbarea guvernului în urma alegerilor generale va conduce, cu siguranţă, la schimbări în cadrul ASG. Aşa încât, pentru orice companie de comunicare, această acţiune implică multe riscuri: s-ar putea ca, după alegeri, firma câştigătoare a licitaţiei să nu mai aibă client.
Certificatul de urbanism al Proiectului Roşia Montană a fost anulat definitiv
Curtea de Apel Cluj a respins în mod irevocabil recursul declarat de Consiliul Judeţean Alba şi Roşia Montană Gold Corporation împotriva sentinţei Tribunalului Cluj prin care s-a anulat certificatul de urbanism pentru continuarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
Acţiunea în instanţă a fost promovată de către Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, transmite corespondentul NewsIn. Conform unui comunicat de presă remis, joi, de Alburnus Maior, CIDRM şi Alburnus Maior au dovedit că actul nu conţine lista completă a ariilor din Roşia Montană protejate datorită patrimoniului natural
şi istoric precum şi a zonelor de protecţie din jurul lor.
Certificatul de urbanism 78/2006 a fost obţinut de către Roşia Montană Gold Corporation de la Consiliul Judeţean Alba în aprilie 2006, pentru a continua procedura EIM pentru proiectul minier Roşia Montană.
Acţiunea în instanţă a fost promovată de către Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, transmite corespondentul NewsIn. Conform unui comunicat de presă remis, joi, de Alburnus Maior, CIDRM şi Alburnus Maior au dovedit că actul nu conţine lista completă a ariilor din Roşia Montană protejate datorită patrimoniului natural
şi istoric precum şi a zonelor de protecţie din jurul lor.
Certificatul de urbanism 78/2006 a fost obţinut de către Roşia Montană Gold Corporation de la Consiliul Judeţean Alba în aprilie 2006, pentru a continua procedura EIM pentru proiectul minier Roşia Montană.
Tun imobiliar cu o halcă de Bucureşti
e ultima sută de metri, mafia retrocedărilor din Primăria Capitalei pregăteşte cel mai mare tun imobiliar de la intrarea în vigoare a Legii 10/2001- privind restituirea bunurilor naţionalizate. Toate clădirile din Pasajul de lângă Palatul Telefoanelor împreună cu imobilele situate pe străzile Calea Victoriei 48-50 şi Academiei 19-21, blocul din strada Batiştei colţ cu bulevardul I.C. Brătianu, un ansamblu de zece vile, fiecare cu subsol, parter, etaj şi mansardă, amplasate pe strada Principatele Unite nr. 2, blocul de pe strada Brătianu nr. 25-27, câteva apartamente pe străzile Luterană nr. 21 şi Academiei nr. 30 şi 5 hectare de teren în sectorul 1 al Capitalei într-o zonă neprecizată încă sunt pregătite pentru a fi retrocedate unei moştenitoare din Canada prin intermediul a doi mandatari.
Primul pas pentru a pune mâna pe imensa avere imobiliară a fost făcut în toamna anului trecut. Pe 28 septembrie, în numele doamnei din Canada, mandatarul Udrea Mihai cere Judecătoriei Sectorului 1 ca aceasta „să fie repusă în termenul legal de depunere a notificărilor către Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 de pe lângă Primăria Municipiului Bucureşti”. Motivul invocat în acţiunea judecătorească este năucitor: ”având domiciliul în Canada nu am avut cunoştinţă că bunicii mei.... au fost proprietarii mai multor imobile situate în Bucureşti. M-am aflat în imposibilitatea obiectivă de a formula notificare în temeiul Legii 10/2001 cu privire la aceste imobile”.
Cu toate că termenul-limită până la care se puteau depune notificări pentru restituirea imobilelor naţionalizate a expirat acum opt ani, acţiunea s-a judecă pe fond la primul termen, în absenţa oricărui reprezentant al municipalităţii şi prin neapelare, rămâne definitivă şi irevocabilă. Cu o grabă cel puţin suspectă, în aceeaşi zi în care hotărârea judecătorească devine executorie, pe site-ul municipalităţii apar şi notificările doamnei din Canada. Este greu de explicat cum nici un „profesionist” din Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 nu a sesizat că judecătorul doctor Eduardo Resteanu şi-a depăşit competenţele materiale şi teritoriale când a pronunţat sentinţa.
Valoarea imobilelor este atât de mare, încât ar fi trebuit să facă obiectul unei acţiuni judecătoreşti la Tribunalul Bucureşti, unul dintre imobile este situat în raza de competenţă a Judecătoriei sectorului 4, iar Primăria Capitalei, care a fost dată în judecată şi obligată să aplice sentinţa, se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5.
Mai mult, cu toate că în acţiunea judecătorească nu se cer decât imobilele din Academiei 30, Academiei 19-21, Calea Victoriei 48-50, Batiştei nr.1 colţ cu Brătianu, Luterană 21, Brătianu numerele 24, 25 şi 27 şi vilele din Principatele Unite nr. 2, judecătorul Eduardo Resteanu îi face cadou doamnei din Canada „imobilul din Bucureşti, strada Bursei nr. 3, sector 1 şi imobilul în suprafaţă de 5 hectare teren, situat în Bucureşti”. Trebuie menţionat că la dovedirea calităţii de moştenitoare a doamnei din Canada a pus umărul şi cel de-al doilea mandatar, Niţu Mihai.
Acesta, cu două luni înainte de a fi avocatul bătrânei doamne, i-a fost martor în faţa notarului. Sub sancţiunea legii penale, avocatul Niţu Mihai a declarat în faţa notarului că a cunoscut un cetăţean decedat în urmă cu patru ani în Las Vegas şi că acesta ar fi unul de pe urma căruia are de moştenit imensa avere clienta sa. Chiar şi numai pentru aceste motive, fără să fie luate în calcul şi copiile xerox pline de ştersături (în dreptul adreselor şi numelor) prin care s-a dovedit, chipurile, că doamna din Canada este îndreptăţită să revendice sute de apartamente şi zeci de spaţii comerciale în buricul Bucureştiului şi pentru care judecătorul doctor Eduardo Resteanu avea obligaţia să se sesizeze din oficiu, juriştii municipalităţii ar fi avut suficiente argumente pentru a folosi căile extraordinare de atac împotriva sentinţei judecătoreşti.
Acum, înainte ca doamna din Canada să fie împroprietărită, avocatul Niţu Mihai se laudă pe culoarele Primăriei Capitalei că este în căutarea unui investitor căruia să-i vândă drepturile litigioase. Imediat ce acesta va fi găsit şi pus în posesie de Comisia de Aplicare a Legii 10/2001, se va da o aură de legalitate tunului imobiliar şi se va da startul la anularea contractelor de vânzare-cumpărare ale foştilor chiriaşi prin metoda comparării vechimii titlurilor de proprietate.
Primul pas pentru a pune mâna pe imensa avere imobiliară a fost făcut în toamna anului trecut. Pe 28 septembrie, în numele doamnei din Canada, mandatarul Udrea Mihai cere Judecătoriei Sectorului 1 ca aceasta „să fie repusă în termenul legal de depunere a notificărilor către Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 de pe lângă Primăria Municipiului Bucureşti”. Motivul invocat în acţiunea judecătorească este năucitor: ”având domiciliul în Canada nu am avut cunoştinţă că bunicii mei.... au fost proprietarii mai multor imobile situate în Bucureşti. M-am aflat în imposibilitatea obiectivă de a formula notificare în temeiul Legii 10/2001 cu privire la aceste imobile”.
Cu toate că termenul-limită până la care se puteau depune notificări pentru restituirea imobilelor naţionalizate a expirat acum opt ani, acţiunea s-a judecă pe fond la primul termen, în absenţa oricărui reprezentant al municipalităţii şi prin neapelare, rămâne definitivă şi irevocabilă. Cu o grabă cel puţin suspectă, în aceeaşi zi în care hotărârea judecătorească devine executorie, pe site-ul municipalităţii apar şi notificările doamnei din Canada. Este greu de explicat cum nici un „profesionist” din Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 nu a sesizat că judecătorul doctor Eduardo Resteanu şi-a depăşit competenţele materiale şi teritoriale când a pronunţat sentinţa.
Valoarea imobilelor este atât de mare, încât ar fi trebuit să facă obiectul unei acţiuni judecătoreşti la Tribunalul Bucureşti, unul dintre imobile este situat în raza de competenţă a Judecătoriei sectorului 4, iar Primăria Capitalei, care a fost dată în judecată şi obligată să aplice sentinţa, se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5.
Mai mult, cu toate că în acţiunea judecătorească nu se cer decât imobilele din Academiei 30, Academiei 19-21, Calea Victoriei 48-50, Batiştei nr.1 colţ cu Brătianu, Luterană 21, Brătianu numerele 24, 25 şi 27 şi vilele din Principatele Unite nr. 2, judecătorul Eduardo Resteanu îi face cadou doamnei din Canada „imobilul din Bucureşti, strada Bursei nr. 3, sector 1 şi imobilul în suprafaţă de 5 hectare teren, situat în Bucureşti”. Trebuie menţionat că la dovedirea calităţii de moştenitoare a doamnei din Canada a pus umărul şi cel de-al doilea mandatar, Niţu Mihai.
Acesta, cu două luni înainte de a fi avocatul bătrânei doamne, i-a fost martor în faţa notarului. Sub sancţiunea legii penale, avocatul Niţu Mihai a declarat în faţa notarului că a cunoscut un cetăţean decedat în urmă cu patru ani în Las Vegas şi că acesta ar fi unul de pe urma căruia are de moştenit imensa avere clienta sa. Chiar şi numai pentru aceste motive, fără să fie luate în calcul şi copiile xerox pline de ştersături (în dreptul adreselor şi numelor) prin care s-a dovedit, chipurile, că doamna din Canada este îndreptăţită să revendice sute de apartamente şi zeci de spaţii comerciale în buricul Bucureştiului şi pentru care judecătorul doctor Eduardo Resteanu avea obligaţia să se sesizeze din oficiu, juriştii municipalităţii ar fi avut suficiente argumente pentru a folosi căile extraordinare de atac împotriva sentinţei judecătoreşti.
Acum, înainte ca doamna din Canada să fie împroprietărită, avocatul Niţu Mihai se laudă pe culoarele Primăriei Capitalei că este în căutarea unui investitor căruia să-i vândă drepturile litigioase. Imediat ce acesta va fi găsit şi pus în posesie de Comisia de Aplicare a Legii 10/2001, se va da o aură de legalitate tunului imobiliar şi se va da startul la anularea contractelor de vânzare-cumpărare ale foştilor chiriaşi prin metoda comparării vechimii titlurilor de proprietate.
Afara din liceu! Agresoarele de la Colegiul "Elena Cuza" au primit nota 2 la purtare
Consiliul Profesoral al Colegiului National “Elena Cuza” a decis pedeapsa pentru cele trei agresoare care au torturat un copil de 12 ani. Acestea au primit nota doi la purtare si nu vor mai fi acceptate in scoala. “Decizia Consiliului Profesoral a fost luata in conformitate cu articolul nr. 118, alineatul g, din regulamentul de organizare si functionare a scolilor. Fetele ar trebui mutate la o alta scoala, insa, cu nota doi la purtare, nici un director de liceu nu le va mai primi. Ele mai au voie sa vina la cursurile Colegiului National«Elena Cuza» doar pana luni 31 martie. Dupa aceasta data, elevele vor fi nevoite sa-si gaseasca locuri in alte scoli. Parintii acestora au primit deja instiintarea privind sanctiunile date. Acestea au fost masurile luate de unitatea de invatamant, insa ancheta politiei va continua”, ne-a declarat Marian Banu, purtator de cuvant al Inspectoratului Scolar General al Municipiului Bucuresti.
Omerta pentru violenta
Liceul Pedagogic “Elena Cuza” din Capitala a devenit o adevarata fortareata. Elevii au fost instruiti sa nu dea nici un fel de amanunte despre cele trei fete care au mutilat un copil de 12 ani. Totodata, paznicii si bodyguarzii devin violenti si agresivi la orice incercare a presei de a patrunde in incinta scolii sau de a fotografia. Mai mult, conducerea Colegiului National “Elena Cuza” a acuzat presa de hartuire. “Din cauza voastra nu vin fetele la scoala, pentru ca le este frica sa fie fotografiate”, ne-a precizat directorul adjunct al Colegiului. Conducerea scolii a mai afirmat ca fetele sunt asteptate la scoala pentru consiliere psihologica. Si, culmea ironiei, ca fetele au suferit un soc din cauza presei, fiindu-le teama sa mai iasa pe strada. Aceleasi surse ne-au precizat ca agresoarele si-au justificat faptele reprobabile si inumane printr-un “moment de teribilism”. “Eu am luat premiu pentru cel mai bun manager al anului 2007 si atunci nimeni nu a venit sa ma fotografieze si sa ma filmeze. In legatura cu cele trei fete, trebuie sa va spun ca toti profesorii sunt socati, pentru ca sunt eleve-model si au note foarte bune. Trebuie precizat ca acestea sunt la sectia de matematica-informatica, nu la pedagogic. Oricum, elevele n-au mai venit la scoala de cand presa a aflat despre faptele acestora”, ne-a declarat Maria Bizduna, director al Colegiului National “Elena Cuza”.
Monstri la 16 ani
O eleva din clasa a VI-a de la Scoala Generala nr. 156 din sectorul 6 al Capitalei a fost agresata de trei tinere de liceu pe motiv ca fata ar fi încercat sa îi “fure” prietenul uneia dintre agresoare. Luni, o femeie s-a prezentat la Sectia 21 Politie, unde a depus o plångere cu privire la faptul ca fiica sa, în vârsta de 12 ani, a fost agresata de trei fete. Fata a povestit ca luni, în jurul orei 12.00, gemenele Alina si Andreea D. impreuna cu o alta fata, Sorina D., toate de la Colegiul National “Elena Cuza”, au dus-o in spatele unui punct termic situat pe strada Dealul Tugulea si, pe motiv ca fata a încercat sa aiba o relatie cu prietenul Andreei, i-au taiat suvite de par din breton, iar una dintre ele a ars-o cu tigara pe obraz, provocåndu-i o rana cu diametrul de aproximativ opt milimetri. Fetele agresoare au filmat cu telefonul mobil scena.
Omerta pentru violenta
Liceul Pedagogic “Elena Cuza” din Capitala a devenit o adevarata fortareata. Elevii au fost instruiti sa nu dea nici un fel de amanunte despre cele trei fete care au mutilat un copil de 12 ani. Totodata, paznicii si bodyguarzii devin violenti si agresivi la orice incercare a presei de a patrunde in incinta scolii sau de a fotografia. Mai mult, conducerea Colegiului National “Elena Cuza” a acuzat presa de hartuire. “Din cauza voastra nu vin fetele la scoala, pentru ca le este frica sa fie fotografiate”, ne-a precizat directorul adjunct al Colegiului. Conducerea scolii a mai afirmat ca fetele sunt asteptate la scoala pentru consiliere psihologica. Si, culmea ironiei, ca fetele au suferit un soc din cauza presei, fiindu-le teama sa mai iasa pe strada. Aceleasi surse ne-au precizat ca agresoarele si-au justificat faptele reprobabile si inumane printr-un “moment de teribilism”. “Eu am luat premiu pentru cel mai bun manager al anului 2007 si atunci nimeni nu a venit sa ma fotografieze si sa ma filmeze. In legatura cu cele trei fete, trebuie sa va spun ca toti profesorii sunt socati, pentru ca sunt eleve-model si au note foarte bune. Trebuie precizat ca acestea sunt la sectia de matematica-informatica, nu la pedagogic. Oricum, elevele n-au mai venit la scoala de cand presa a aflat despre faptele acestora”, ne-a declarat Maria Bizduna, director al Colegiului National “Elena Cuza”.
Monstri la 16 ani
O eleva din clasa a VI-a de la Scoala Generala nr. 156 din sectorul 6 al Capitalei a fost agresata de trei tinere de liceu pe motiv ca fata ar fi încercat sa îi “fure” prietenul uneia dintre agresoare. Luni, o femeie s-a prezentat la Sectia 21 Politie, unde a depus o plångere cu privire la faptul ca fiica sa, în vârsta de 12 ani, a fost agresata de trei fete. Fata a povestit ca luni, în jurul orei 12.00, gemenele Alina si Andreea D. impreuna cu o alta fata, Sorina D., toate de la Colegiul National “Elena Cuza”, au dus-o in spatele unui punct termic situat pe strada Dealul Tugulea si, pe motiv ca fata a încercat sa aiba o relatie cu prietenul Andreei, i-au taiat suvite de par din breton, iar una dintre ele a ars-o cu tigara pe obraz, provocåndu-i o rana cu diametrul de aproximativ opt milimetri. Fetele agresoare au filmat cu telefonul mobil scena.
George Pruteanu a murit
ingvistul, omul de televiziunile, jurnalistul, criticul literar, traducatorul si politicianul George Pruteanu a incetat din viata
joi seara, in urma unui infarct miocardic. George Pruteanu implinise 61 de ani in luna ianuarie. Este cel mai bine cunoscut pentru emisiunea "Doar o vorba sat-i mai spun", pentru Legea Pruteanu si pentru criticile aduse divertismentului de proasta calitate si manelelor.
George Pruteanu s-a nascut la 15 decembrie 1947, la Bucuresti. Potrivit propriului sau site, nu a fost membru al PCR, iarin noiembrie 1996 s-a inscris in PNTCD, partid pe care l-a parasit in martie 1998. Doi ani mai tarziu, in februarie 2000, s-a inscris in PSD, iar din septembrie 2003 a fost membru PRM.
A urmat cursurile facultatilor de litere din Iasi si Bucuresti, la sectia franceza-romana, si si-a dat doctoratul in filosofie.
Pina in 1989, a lucrat ca lector universitar si, in paralel, ca ziarist (domeniul cultural) in presa cotidiana, apoi ca redactor in presa literara: Convorbiri literare, Cronica, Contemporanul. Activitatea principala a fost critica literara: din 1972 pina in prezent (cu nesemnificative intreruperi) a detinut rubrici fixe saptaminale de cronica literara.
A fost secretar de redactie la saptamanalul "Expres", seful sectiei de cultura si publicist-comentator la "Evenimentul Zilei" si redactor sef al saptamanlului "Acum".
A devenit foarte cunoscut pentru publicul larg prin emisiunea "Doar o vorba sat-i mai spun", difuzata pe rand de Tele7abc, ProTV si TVR 1. In perioada 2005-2007 a fost membru in Consiliul de Administratie al televiziunii publice.
A fost senator timp de doua mandate, intre anii 1996 si 2004, reprezentand Suceava, iar apoi Bistrita-Nasaud.
A initiat si a sustinut legea pentru protectia juridica a limbii romane, promulgata in forma modificata in 2004, cunoscuta sub numele de Legea Pruteanu, care cere ca toate textele publice in limbi straine sa contina si traducerea in limba romana.
In ultimii ani a militat public de nenumarate ori impotriva "gunoaielor" din industria de divertisment, referindu-se astfel mai ales la programele de televiziune si la manele.
A fost conferentiar universitar si a predat de-a lungul carierei didactice la Scoala Superioara de Jurnalistica, la Universitatea Ecologica, la Universitatea "Hyperion" din Bucuresti, la Universitatea "Andrei Saguna" din Constanta, la Universitatea "Banatul" din Bistrita si la Universitatea "Spiru Haret" din Bucuresti.
joi seara, in urma unui infarct miocardic. George Pruteanu implinise 61 de ani in luna ianuarie. Este cel mai bine cunoscut pentru emisiunea "Doar o vorba sat-i mai spun", pentru Legea Pruteanu si pentru criticile aduse divertismentului de proasta calitate si manelelor.
George Pruteanu s-a nascut la 15 decembrie 1947, la Bucuresti. Potrivit propriului sau site, nu a fost membru al PCR, iarin noiembrie 1996 s-a inscris in PNTCD, partid pe care l-a parasit in martie 1998. Doi ani mai tarziu, in februarie 2000, s-a inscris in PSD, iar din septembrie 2003 a fost membru PRM.
A urmat cursurile facultatilor de litere din Iasi si Bucuresti, la sectia franceza-romana, si si-a dat doctoratul in filosofie.
Pina in 1989, a lucrat ca lector universitar si, in paralel, ca ziarist (domeniul cultural) in presa cotidiana, apoi ca redactor in presa literara: Convorbiri literare, Cronica, Contemporanul. Activitatea principala a fost critica literara: din 1972 pina in prezent (cu nesemnificative intreruperi) a detinut rubrici fixe saptaminale de cronica literara.
A fost secretar de redactie la saptamanalul "Expres", seful sectiei de cultura si publicist-comentator la "Evenimentul Zilei" si redactor sef al saptamanlului "Acum".
A devenit foarte cunoscut pentru publicul larg prin emisiunea "Doar o vorba sat-i mai spun", difuzata pe rand de Tele7abc, ProTV si TVR 1. In perioada 2005-2007 a fost membru in Consiliul de Administratie al televiziunii publice.
A fost senator timp de doua mandate, intre anii 1996 si 2004, reprezentand Suceava, iar apoi Bistrita-Nasaud.
A initiat si a sustinut legea pentru protectia juridica a limbii romane, promulgata in forma modificata in 2004, cunoscuta sub numele de Legea Pruteanu, care cere ca toate textele publice in limbi straine sa contina si traducerea in limba romana.
In ultimii ani a militat public de nenumarate ori impotriva "gunoaielor" din industria de divertisment, referindu-se astfel mai ales la programele de televiziune si la manele.
A fost conferentiar universitar si a predat de-a lungul carierei didactice la Scoala Superioara de Jurnalistica, la Universitatea Ecologica, la Universitatea "Hyperion" din Bucuresti, la Universitatea "Andrei Saguna" din Constanta, la Universitatea "Banatul" din Bistrita si la Universitatea "Spiru Haret" din Bucuresti.
Teo si Monica, vecine pe Luna
Randul vedetelor care detin parcele extraterestre pentru 70 de euro se ingroasa pe zi ce trece
Afacerile
imobiliare pe Luna prospera in Romania. Desi ideea parea, la inceput, trasnita, exista multe vedete care au devenit proprietare cu acte in regula pe parcelele scoase la vanzare la initiativa unei organizatii americane. In timp ce unii si le achizitioneaza spre amuzamentul celor din anturaj, altii le primesc cadou cu diverse ocazii. Pepe, de pilda, a facut "tranzactia" intr-o carciuma. "Eram cu niste prieteni la masa si a venit un tip care mi-a facut oferta. Din gluma in gluma, m-am ales cu niste hectare pe Luna. Cred ca am dat doua-trei sticle de vin pe ele", povesteste amuzat cantaretul care nici macar nu-si mai aminteste unde a pus actul de proprietate.
Pe de alta parte, Monica Barladeanu si Teo (medalion) au devenit vecine in spatiul extraterestru datorita unor cunostinte. Cele doua vedete au primit cadou cate 70.000 de metri patrati pe Luna. In "cartier" mai locuiesc latifundiarul Gigi Becali, care a mirosit pesemne un profit, Maria si Ionut Iftimoaie, Bodo, componentele fostei trupe ASIA, Giulia si Cream . Nici politicienii nu s-au dat inlaturi de la investitiile imobiliare pe Luna. Cozmin Gusa si Dumitru Sechelariu sunt doar doi dintre proprietarii care se pregatesc de campania
electorala. Ultima intrata in galeria investitorilor este Diana Bisinicu, fosta membra a trupei Pops, care i-a daruit parcela tatalui sau, cu ocazia aniversarii. Asadar, fiecare dintre cei mentionati pe site-ul ambasadei lunare detine 70 de hectare de pamant selenar.
Afacerile
imobiliare pe Luna prospera in Romania. Desi ideea parea, la inceput, trasnita, exista multe vedete care au devenit proprietare cu acte in regula pe parcelele scoase la vanzare la initiativa unei organizatii americane. In timp ce unii si le achizitioneaza spre amuzamentul celor din anturaj, altii le primesc cadou cu diverse ocazii. Pepe, de pilda, a facut "tranzactia" intr-o carciuma. "Eram cu niste prieteni la masa si a venit un tip care mi-a facut oferta. Din gluma in gluma, m-am ales cu niste hectare pe Luna. Cred ca am dat doua-trei sticle de vin pe ele", povesteste amuzat cantaretul care nici macar nu-si mai aminteste unde a pus actul de proprietate.
Pe de alta parte, Monica Barladeanu si Teo (medalion) au devenit vecine in spatiul extraterestru datorita unor cunostinte. Cele doua vedete au primit cadou cate 70.000 de metri patrati pe Luna. In "cartier" mai locuiesc latifundiarul Gigi Becali, care a mirosit pesemne un profit, Maria si Ionut Iftimoaie, Bodo, componentele fostei trupe ASIA, Giulia si Cream . Nici politicienii nu s-au dat inlaturi de la investitiile imobiliare pe Luna. Cozmin Gusa si Dumitru Sechelariu sunt doar doi dintre proprietarii care se pregatesc de campania
electorala. Ultima intrata in galeria investitorilor este Diana Bisinicu, fosta membra a trupei Pops, care i-a daruit parcela tatalui sau, cu ocazia aniversarii. Asadar, fiecare dintre cei mentionati pe site-ul ambasadei lunare detine 70 de hectare de pamant selenar.
Nico si Vlad Mirita traiesc o poveste de dragoste la malul marii
Cei doi interpreti care ne vor reprezenta la Eurovision, Nico si Vlad Mirita, s-au aflat, pentru o zi, pe litoralul romånesc pentru a filma videoclipul piesei „Pe-o margine de lume“. Acesta se bazeaza pe un scenariu indelung dezbatut, care reuseste sa redea viziunea regizorului.
Pe o plaja din Navodari, regizorul Petre Nastase a pus in scena o poveste de dragoste ce transcende timpul si care-i are ca protagonisti pe Nico si Vlad Mirita. Toate acestea pentru realizarea videoclipului „Pe-o margine de lume“. Filmarile au durat 13 ore, incepand de la ora opt dimineata si finalizandu-se dupa o zi intreaga de munca, in jurul orei 21.00. Cateva cadre au fost filmate si la o cariera de piatra, aflata, de asemenea, pe litoral. Pentru redarea cat mai subtila a acestei povesti, au fost folosite elemente cu valoare de simbol, precum un ceas sau o masina
de epoca. Scenariul ales dupa indelungi dezbateri a fost respectat in cele mai mici detalii. Pentru ca orchestra de profesionisti care i-a acompaniat pe cei doi interpreti avea spectacol in aceeasi seara, cadrele cu aceasta au fost filmate mai intai. Echipa de productie a depasit toate recordurile, produsul
fiind gata intr-o singura zi. Machiajul si coafura au fost realizate de Alex Radulescu, iar de styling s-a ocupat Razvan Sanda. „Pe-o margine de lume“ va intra a 17-a in prima semifinala a concursului Eurovision, care va avea loc pe 20 mai, la Belgrad.
Pe o plaja din Navodari, regizorul Petre Nastase a pus in scena o poveste de dragoste ce transcende timpul si care-i are ca protagonisti pe Nico si Vlad Mirita. Toate acestea pentru realizarea videoclipului „Pe-o margine de lume“. Filmarile au durat 13 ore, incepand de la ora opt dimineata si finalizandu-se dupa o zi intreaga de munca, in jurul orei 21.00. Cateva cadre au fost filmate si la o cariera de piatra, aflata, de asemenea, pe litoral. Pentru redarea cat mai subtila a acestei povesti, au fost folosite elemente cu valoare de simbol, precum un ceas sau o masina
de epoca. Scenariul ales dupa indelungi dezbateri a fost respectat in cele mai mici detalii. Pentru ca orchestra de profesionisti care i-a acompaniat pe cei doi interpreti avea spectacol in aceeasi seara, cadrele cu aceasta au fost filmate mai intai. Echipa de productie a depasit toate recordurile, produsul
fiind gata intr-o singura zi. Machiajul si coafura au fost realizate de Alex Radulescu, iar de styling s-a ocupat Razvan Sanda. „Pe-o margine de lume“ va intra a 17-a in prima semifinala a concursului Eurovision, care va avea loc pe 20 mai, la Belgrad.
Naomi Campbell deschide un centru de dezintoxicare
Naomi Campbell deschide un centru de dezintoxicareTop modelul britanic Naomi Campbell vrea sa deschida, in Kenya, un centru de dezintoxicare pentru persoanele dependente de alcool si droguri, informeaza Corriere della Sera.
Top modelul nu este strain de curele de dezintoxicare
: Campbell a declarat, in primavara anului trecut, ca a devenit dependenta de droguri si alcool dupa ce a aflat ca unul dintre cei mai buni prieteni ai ei, creatorul de moda Gianni Versace, a fost asasinat.
Campbell a recunoscut si faptul ca a avut mai multe perioade de recidiva.
Potrivit presei kenyene de marti, Campbell a anuntat ca va deschide acest centru la Malindi, un elegant centru turistic de pe coasta kenyana.
Naomi, in varsta de 37 de ani, merge foarte des in vacanta in aceasta statiune balneara.
Top modelul este atat de indragostit de Malindi incat, anul trecut, a decis sa deschida un cazinou de lux in statiune. Ea a starnit protestele organizatiilor pentru protectia mediului si ale localnicilor, pentru ca acest cazinou ar urma sa fie construit in apropiere de rezervatia de broaste testoase de la Malindi. Proiectul nu a fost inca aprobat de autoritati.
Top modelul nu este strain de curele de dezintoxicare
: Campbell a declarat, in primavara anului trecut, ca a devenit dependenta de droguri si alcool dupa ce a aflat ca unul dintre cei mai buni prieteni ai ei, creatorul de moda Gianni Versace, a fost asasinat.
Campbell a recunoscut si faptul ca a avut mai multe perioade de recidiva.
Potrivit presei kenyene de marti, Campbell a anuntat ca va deschide acest centru la Malindi, un elegant centru turistic de pe coasta kenyana.
Naomi, in varsta de 37 de ani, merge foarte des in vacanta in aceasta statiune balneara.
Top modelul este atat de indragostit de Malindi incat, anul trecut, a decis sa deschida un cazinou de lux in statiune. Ea a starnit protestele organizatiilor pentru protectia mediului si ale localnicilor, pentru ca acest cazinou ar urma sa fie construit in apropiere de rezervatia de broaste testoase de la Malindi. Proiectul nu a fost inca aprobat de autoritati.
Cristi Chivu se opereaza dupa nunta
Cristi Chivu a anunţat că se va opera la umăr abia după ce se va căsători cu Adelina Elisei, nunta urmând să aibă loc la 6 iulie. Astfel, căpitanul naţionalei nu va avea răgaz să meargă în luna de miere, din cauza perioadei de recuperare, dar şi a programului încărcat al viitoarei soţii.
După ce a trecut deja prin mari emoţii în urma accidentării la umăr, Cristi Chivu recunoaşte că nici acum nu este sigur că poate duce la capăt un meci întreg. Căpitanul echipei naţionale a vorbit la ştirile sportive ale Antenei 1 despre problemele la umăr, care nu-i dau pace.
“Nu am fost lăsat să mă operez şi nici eu nu mi-am dorit acest lucru, pentru că avem un program încărcat la Inter. În plus
, mulţi dintre colegii mei sunt accidentaţi. Mai lipseam eu de pe listă”.
Perioada de recuperare este de peste două luni
Chivu spune că, dacă s-ar fi operat acum trei săptămâni, situaţia ar fi fost şi mai rea. “Dacă mă operam, lipseam două luni şi jumătate de pe gazon, iar asta ar fi însemnat să merg la Euro fără să am nici un meci jucat înainte de asta”.
Fotbalistul şi-a stabilit deja perioada în care să fie supus intervenţiei chirugicale. “Mă operez doar după ce mă însor”, a spus Chivu, care împacă două lucruri: participă la Campionatul European şi nu ratează nici nunta, pe care nu ar fi vrut să o amâne în ruptul capului.
Adelina vrea să prezinte "Callatis"
Chivu şi viitoarea lui soţie, Adelina Elisei, foto dreapta, stabiliseră de mai mult timp că îşi vor planifica luna de miere în funcţie de priorităţile din carierele fiecăruia.
Pentru fundaşul naţionalei va urma după nuntă o perioadă de recuperare de două luni şi jumătate, pe care trebuie să o respecte cu sfinţenie, pentru a fi apt atât la Internazionale, cât şi în preliminariile Campionatului Mondial, care vor începe în toamnă. Operaţia “pică” bine, pentru că şi Adelina va avea în acea perioadă un program destul de încărcat, fiind în negocieri pentru a prezenta festivalul de la Callatis.
După ce a trecut deja prin mari emoţii în urma accidentării la umăr, Cristi Chivu recunoaşte că nici acum nu este sigur că poate duce la capăt un meci întreg. Căpitanul echipei naţionale a vorbit la ştirile sportive ale Antenei 1 despre problemele la umăr, care nu-i dau pace.
“Nu am fost lăsat să mă operez şi nici eu nu mi-am dorit acest lucru, pentru că avem un program încărcat la Inter. În plus
, mulţi dintre colegii mei sunt accidentaţi. Mai lipseam eu de pe listă”.
Perioada de recuperare este de peste două luni
Chivu spune că, dacă s-ar fi operat acum trei săptămâni, situaţia ar fi fost şi mai rea. “Dacă mă operam, lipseam două luni şi jumătate de pe gazon, iar asta ar fi însemnat să merg la Euro fără să am nici un meci jucat înainte de asta”.
Fotbalistul şi-a stabilit deja perioada în care să fie supus intervenţiei chirugicale. “Mă operez doar după ce mă însor”, a spus Chivu, care împacă două lucruri: participă la Campionatul European şi nu ratează nici nunta, pe care nu ar fi vrut să o amâne în ruptul capului.
Adelina vrea să prezinte "Callatis"
Chivu şi viitoarea lui soţie, Adelina Elisei, foto dreapta, stabiliseră de mai mult timp că îşi vor planifica luna de miere în funcţie de priorităţile din carierele fiecăruia.
Pentru fundaşul naţionalei va urma după nuntă o perioadă de recuperare de două luni şi jumătate, pe care trebuie să o respecte cu sfinţenie, pentru a fi apt atât la Internazionale, cât şi în preliminariile Campionatului Mondial, care vor începe în toamnă. Operaţia “pică” bine, pentru că şi Adelina va avea în acea perioadă un program destul de încărcat, fiind în negocieri pentru a prezenta festivalul de la Callatis.
Profesie: invitat la televiziune
Oricit de interesant ar fi un om, daca-l vezi in fiecare zi (ba, chiar de mai multe ori in aceeasi zi) la tv, sfirsesti prin a fi exasperat. Inevitabil, te gindesti daca personajul respectiv se mai ocupa si cu altceva, pe durata unei zile. Pentru ca, daca numai asta face, se ajunge inevitabil la anularea identitatii. S-ar parea ca ne confruntam cu o noua profesie: invitatul de televiziune… Dara Mihaela Codescu Multa vreme isi facea veacul pe la OTV, unde se certa si se impaca provizoriu cu Silviu Prigoana. Cum rabdarea lui Dan Diaconescu n-are margini, rechizitoriile, invectivele, intrigile, birfele aveau loc sa se intinda precum peltelele, nopti intregi. Pe cit erau de furibunde certurile aducatoare de separari, pe atit de molcome se teseau impacarile, cu aerul cel mai firesc din lume si cu o motivatie unica: "Eu nu ascund nimic". Ce-i drept, daca multe alte persoane publice protestau impotriva amestecului presei in viata
lor privata, Adriana s-a situat mereu la polul opus: a spus chiar si ceea ce publicul n-ar fi vrut sa afle. Admitind ca avem de-a face cu o persoana excesiv de sincera, de neinteles ramine balansul intre cele mai jignitoare cuvinte la adresa actualului sau fostului sot, dupa caz, si toleranta incredibila de dupa, cind orice putea fi trecut cu vederea. Nu cred ca Adriana Bahmuteanu si-a dat seama ca a ajuns dependenta de camerele de filmat. Cert este ca nimic din viata ei nu se mai petrecea fara ele. De la rafuielile cu presupuse amante ale sotului, pina la comentarii despre mersul vinzarilor la patrunjel, totul trebuia sa semene a conferinta de presa. Aviditatea de publicitate
a Adrianei atinsese cote de isterie. Trebuia sa apara zilnic la televizor, indiferent cu ce scop. La un moment dat, singura declara: "Imi place sa ma vad la televizor, ca maimuta". Marturisirea este aproape tulburatoare, de vreme ce Adriana e constienta de slabiciunea ei si are puterea de a o recunoaste public. Asta, in prima faza! Pentru ca, in scurt timp, Adriana nu-si mai da seama (sau nu vrea sa-si dea seama) ca aparitiile ei zilnice la tv au devenit agasante…
Perfuzia cu reclama
Acum, Adriana Bahmuteanu circula pe toate canalele. Este invitata la toate emisiunile si pe toate posturile. De curind, am vazut-o lansindu-se intr-un amplu comentariu cu privire la discretia sotilor Banica, atunci cind si-au botezat copilul. Adriana nu se multumeste cu furnizarea noutatilor din familia ei, ofera sugestii si pentru vietile altora. Cum ar fi aceea ca, daca Banicii ar fi acceptat sa fie filmat copilul, sa dea citeva interviuri, presa nu i-ar mai fi haituit. "Uite, pe noi nu ne urmareste nimeni!", mai spune ea. Pai, cind sa va mai urmareasca, Doamne-iarta-ma! Ca nu apuca nimeni sa faca investigatii, vine Adriana si spune tot. Interventia mi s-a parut de o agresivitate maxima. Nu este nimeni obligat sa traiasca dupa regulile Adrianei Bahmuteanu. Iar, daca ea crede ca lumea nu poate trai fara sa stie ce-a gatit ea in ziua respectiva, ar trebui sa inteleaga ca mai sint oameni care nu-si scot intimitatea la mezat. Si e dreptul lor. Sa-mi fie iertata concluzia, dar am credinta ca starea Adrianei Bahmuteanu este patologica. Nebunia de a bintui de la o televiziune la alta, ca si cum n-ar putea sa-si intrerupa niciun minut perfuzia, nu conduce decit catre un singur punct: Adriana nu mai poate trai numai pentru ea, pentru familia
lor privata, Adriana s-a situat mereu la polul opus: a spus chiar si ceea ce publicul n-ar fi vrut sa afle. Admitind ca avem de-a face cu o persoana excesiv de sincera, de neinteles ramine balansul intre cele mai jignitoare cuvinte la adresa actualului sau fostului sot, dupa caz, si toleranta incredibila de dupa, cind orice putea fi trecut cu vederea. Nu cred ca Adriana Bahmuteanu si-a dat seama ca a ajuns dependenta de camerele de filmat. Cert este ca nimic din viata ei nu se mai petrecea fara ele. De la rafuielile cu presupuse amante ale sotului, pina la comentarii despre mersul vinzarilor la patrunjel, totul trebuia sa semene a conferinta de presa. Aviditatea de publicitate
a Adrianei atinsese cote de isterie. Trebuia sa apara zilnic la televizor, indiferent cu ce scop. La un moment dat, singura declara: "Imi place sa ma vad la televizor, ca maimuta". Marturisirea este aproape tulburatoare, de vreme ce Adriana e constienta de slabiciunea ei si are puterea de a o recunoaste public. Asta, in prima faza! Pentru ca, in scurt timp, Adriana nu-si mai da seama (sau nu vrea sa-si dea seama) ca aparitiile ei zilnice la tv au devenit agasante…
Perfuzia cu reclama
Acum, Adriana Bahmuteanu circula pe toate canalele. Este invitata la toate emisiunile si pe toate posturile. De curind, am vazut-o lansindu-se intr-un amplu comentariu cu privire la discretia sotilor Banica, atunci cind si-au botezat copilul. Adriana nu se multumeste cu furnizarea noutatilor din familia ei, ofera sugestii si pentru vietile altora. Cum ar fi aceea ca, daca Banicii ar fi acceptat sa fie filmat copilul, sa dea citeva interviuri, presa nu i-ar mai fi haituit. "Uite, pe noi nu ne urmareste nimeni!", mai spune ea. Pai, cind sa va mai urmareasca, Doamne-iarta-ma! Ca nu apuca nimeni sa faca investigatii, vine Adriana si spune tot. Interventia mi s-a parut de o agresivitate maxima. Nu este nimeni obligat sa traiasca dupa regulile Adrianei Bahmuteanu. Iar, daca ea crede ca lumea nu poate trai fara sa stie ce-a gatit ea in ziua respectiva, ar trebui sa inteleaga ca mai sint oameni care nu-si scot intimitatea la mezat. Si e dreptul lor. Sa-mi fie iertata concluzia, dar am credinta ca starea Adrianei Bahmuteanu este patologica. Nebunia de a bintui de la o televiziune la alta, ca si cum n-ar putea sa-si intrerupa niciun minut perfuzia, nu conduce decit catre un singur punct: Adriana nu mai poate trai numai pentru ea, pentru familia
Brad Pitt - văr cu Obama, Angelina - rudă cu Hillary
După cum ban
la ban trage, la fel se întâmplă şi în lumea celebrităţilor. Vedetă cu vedetă se înrudeşte. Fie că aparţin lumii show-biz-ului sau perimetrului la fel de colorat al politicii, starurile de top ajung să facă parte dintr-o mare şi fericită familie. Cel puţin aşa rezultă din studiile cercetătorilor de la New England Historic Genealogic Society. Aceştia prezintă, prin concluziile lor cât se poate de surprinzătoare, o nouă perspectivă, amuzantă chiar, asupra „lumii bune” care ne este contemporană.
Hillary Clinton, care are descendenţă maternă franco-canadiană, ar fi, conform raţionamentelor ştiinţifice, o verişoară îndepărtată a divelor muzicii Alanis Morissette, Céline Dion şi Madonna. Contracandidatul ei, Barack Obama, fiu al unui kenyan şi al unei femei albe din Kansas, ar avea în arborele genealogic o mulţime de veri din prima ligă a politicii: ex-preşedinţii Gerald Ford, Lyndon Johnson şi Harry Truman, ba chiar şi pe cei din familia Bush.
Barack şi George W sunt veri de a 10-a spiţă, legătura lor fiind făcută prin Samuel Hinkley din Cape Cod, care a murit în 1662. Un alt văr al lui Obama pare să fi fost britanicul Winston Churchill. După toate aceste concluzii, Barack pare mult mai calificat pentru fotoliul de la Casa Albă, cu lunga tradiţie „de familie” în ale politicii. Dinspre partea lui Hillary există şi alte neamuri faimoase, dar la fel de puţin şcolite în politică: scriitorul Jack Kerouac şi Camilla Parker-Bowles.
Sprijinul lui Brad, refuzat de staff-ul lui Barack
Există, însă, şi alte staruri care se înrudesc cu cei doi democraţi care visează la Biroul Oval: Obama este văr de a 9-a spiţă cu Brad Pitt, la fel cum se întâmplă cu Hillary şi Angelina Jolie. Aşa stând lucrurile, era de aşteptat ca în familia Pitt-Jolie să fie aprigi dispute cu privire la cel mai potrivit pretendent la şefia SUA. Şi ca fiecare dintre cei doi să-şi susţină rubedenia. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Deşi Brad i-a oferit susţinerea sa lui Obama, staff-ul de campanie
al acestuia l-a refuzat politicos.
Cum Barack se bucură deja de sprijinul cât se poate de îndârjit al lui George Clooney şi Matt Damon, echipa lui s-a temut ca susţinerea candidatului să nu pară prea „hollywoodiană”. Mai mult de-atât, sfătuitorii lui Obama nu găsesc nimerită asocierea acestuia cu partenera lui Brad, Angelina, pe care lumea şi-o aminteşte, încă, purtând la gât o sticluţă cu sângele fostului ei soţ. Aşa stând lucrurile, misiunea cuplului se simplifică simţitor: ori se mulţumesc să urmărească de pe margine campania, ori îşi oferă serviciile doamnei Clinton.
Chiar dacă nu ştiu, deocamdată, care dintre ei va câştiga cursa pentru prezidenţiale, e bine că Barack şi Hillary au aflat, măcar, cu cine sunt rude. Şi, chiar mai bine de atât, că nu sunt rude între ei.
Dar cum genealogiştii nu se dau niciodată bătuţi, nu e timpul pierdut. În ritmul acesta, n-ar fi exclus să ajungă la concluzia că Obama şi Clinton au strămoşi comuni. Sau chiar că George W. Bush e văr de-al optulea cu Saddam Hussein şi Osama bin Laden.
la ban trage, la fel se întâmplă şi în lumea celebrităţilor. Vedetă cu vedetă se înrudeşte. Fie că aparţin lumii show-biz-ului sau perimetrului la fel de colorat al politicii, starurile de top ajung să facă parte dintr-o mare şi fericită familie. Cel puţin aşa rezultă din studiile cercetătorilor de la New England Historic Genealogic Society. Aceştia prezintă, prin concluziile lor cât se poate de surprinzătoare, o nouă perspectivă, amuzantă chiar, asupra „lumii bune” care ne este contemporană.
Hillary Clinton, care are descendenţă maternă franco-canadiană, ar fi, conform raţionamentelor ştiinţifice, o verişoară îndepărtată a divelor muzicii Alanis Morissette, Céline Dion şi Madonna. Contracandidatul ei, Barack Obama, fiu al unui kenyan şi al unei femei albe din Kansas, ar avea în arborele genealogic o mulţime de veri din prima ligă a politicii: ex-preşedinţii Gerald Ford, Lyndon Johnson şi Harry Truman, ba chiar şi pe cei din familia Bush.
Barack şi George W sunt veri de a 10-a spiţă, legătura lor fiind făcută prin Samuel Hinkley din Cape Cod, care a murit în 1662. Un alt văr al lui Obama pare să fi fost britanicul Winston Churchill. După toate aceste concluzii, Barack pare mult mai calificat pentru fotoliul de la Casa Albă, cu lunga tradiţie „de familie” în ale politicii. Dinspre partea lui Hillary există şi alte neamuri faimoase, dar la fel de puţin şcolite în politică: scriitorul Jack Kerouac şi Camilla Parker-Bowles.
Sprijinul lui Brad, refuzat de staff-ul lui Barack
Există, însă, şi alte staruri care se înrudesc cu cei doi democraţi care visează la Biroul Oval: Obama este văr de a 9-a spiţă cu Brad Pitt, la fel cum se întâmplă cu Hillary şi Angelina Jolie. Aşa stând lucrurile, era de aşteptat ca în familia Pitt-Jolie să fie aprigi dispute cu privire la cel mai potrivit pretendent la şefia SUA. Şi ca fiecare dintre cei doi să-şi susţină rubedenia. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Deşi Brad i-a oferit susţinerea sa lui Obama, staff-ul de campanie
al acestuia l-a refuzat politicos.
Cum Barack se bucură deja de sprijinul cât se poate de îndârjit al lui George Clooney şi Matt Damon, echipa lui s-a temut ca susţinerea candidatului să nu pară prea „hollywoodiană”. Mai mult de-atât, sfătuitorii lui Obama nu găsesc nimerită asocierea acestuia cu partenera lui Brad, Angelina, pe care lumea şi-o aminteşte, încă, purtând la gât o sticluţă cu sângele fostului ei soţ. Aşa stând lucrurile, misiunea cuplului se simplifică simţitor: ori se mulţumesc să urmărească de pe margine campania, ori îşi oferă serviciile doamnei Clinton.
Chiar dacă nu ştiu, deocamdată, care dintre ei va câştiga cursa pentru prezidenţiale, e bine că Barack şi Hillary au aflat, măcar, cu cine sunt rude. Şi, chiar mai bine de atât, că nu sunt rude între ei.
Dar cum genealogiştii nu se dau niciodată bătuţi, nu e timpul pierdut. În ritmul acesta, n-ar fi exclus să ajungă la concluzia că Obama şi Clinton au strămoşi comuni. Sau chiar că George W. Bush e văr de-al optulea cu Saddam Hussein şi Osama bin Laden.
Încă o speranţă! Cancerul lui Patrick Swayze, tratat cu un nou medicament
Deşi chimioterapia şi tratamentele naturiste nu l-au ajutat prea mult pe Patrick Swayze, el speră să îşi trateze cancerul
pancreatic cu un nou medicament, Vatalanib. După ce i se propusese o operaţie chirurgicală experimentală, Patrick trăieşte acum cu speranţa că forţa sa fizică îl va ajuta să se vindece. Vatalanib este un medicament inovator pentru lupta împotriva cancerului care a dat rezultate sensibil mai bune pentru pacienţii aflaţi într-o foarte bună formă fizică.
Doctorul Wasif Saif, profesor de medicină şi directorul programului gastrointestinal de la Universitatea Yale, a declarat pentru revista OK!: „Medicamentul pe care îl ia Patrick Swayze, Vatalanib, este încă în stadiu experimental. Mai multe studii recente au arătat, totuşi, că pacienţii cu o condiţie fizică excelentă au răspuns mai bine la tratament”.
Condiţia fizică de invidiat a actorului de 55 de ani vine după mulţi ani de călărie şi după serioasa pregătire în dans pe care a făcut-o la Şcoala de Balet Joffrey din New York. Patronul Hipodromului East Valley din California, John Fusano a declarat: „Patrick achiziţionează de la noi toate lucrurile de care are nevoie pentru caii săi. Nu l-am mai văzut de ceva timp, dar este un bărbat zdravăn. Are picioarele ca nişte trunchiuri de copac”.
pancreatic cu un nou medicament, Vatalanib. După ce i se propusese o operaţie chirurgicală experimentală, Patrick trăieşte acum cu speranţa că forţa sa fizică îl va ajuta să se vindece. Vatalanib este un medicament inovator pentru lupta împotriva cancerului care a dat rezultate sensibil mai bune pentru pacienţii aflaţi într-o foarte bună formă fizică.
Doctorul Wasif Saif, profesor de medicină şi directorul programului gastrointestinal de la Universitatea Yale, a declarat pentru revista OK!: „Medicamentul pe care îl ia Patrick Swayze, Vatalanib, este încă în stadiu experimental. Mai multe studii recente au arătat, totuşi, că pacienţii cu o condiţie fizică excelentă au răspuns mai bine la tratament”.
Condiţia fizică de invidiat a actorului de 55 de ani vine după mulţi ani de călărie şi după serioasa pregătire în dans pe care a făcut-o la Şcoala de Balet Joffrey din New York. Patronul Hipodromului East Valley din California, John Fusano a declarat: „Patrick achiziţionează de la noi toate lucrurile de care are nevoie pentru caii săi. Nu l-am mai văzut de ceva timp, dar este un bărbat zdravăn. Are picioarele ca nişte trunchiuri de copac”.
Cleopatra Stratan, concert pe stadion
Fetiţa lui Pavel Stratan pregăteşte o revenire „în forţă“ pe piaţa muzicală.
După ce-a „numărat pân’ la unu“ şi l-a făcut celebru pe „Ghiţă“ până şi în Ţara Soarelui-Răsare, după un album de debut lansat la doar trei ani şi două concerte la care publicul s-a călcat pe picioare (la propriu), micuţa Cleopatra Stratan se întoarce în prim-planul showbizului cu un nou disc, „La vârsta de patru ani“, care va fi lansat în această vară.
Deşi a lipsit o vreme din lumina reflectoarelor - Pavel Stratan a vrut ca micuţa să se bucure de copilărie, drept urmare, s-a retras, alături de familia sa, la Chişinău -, Cleo nu a stat degeaba şi, coordonată de tatăl ei, a lucrat, „în joacă“, la noul album.
Şase piese hip-hop cu „versuri haioase“
„Discul va conţine 12 piese, dintre care şase vor fi în stilul
caracteristic, iar şase vor fi hip-hop. Cu siguranţă, textele vor avea versuri haioase, amestecate cu jocuri de cuvinte, aforisme şi proverbe, cu care ascultătorii s-au obişnuit deja, încă de la primele albume ale mele. Una dintre melodii va fi cântată în duet cu mine“, dezvăluie Pavel Stratan.
De faptul că fiica lui Pavel Stratan este un copil foarte talentat nu se mai îndoieşte nimeni şi, chiar dacă micuţa este pasionată de muzică, cântăreţul basarabean vrea ca micuţa Cleo să rămână cu... amintiri din copilărie. „Merge în fiecare zi la grădiniţă, iar seara vizităm locurile de joacă. Cleopatra este pasionată şi de dansuri, actorie, îi place foarte mult să picteze, dar, în aceeaşi măsură, îi place să asculte poveşti sau să se uite la filme cu prinţese“, mărturiseşte Pavel Stratan.
Familia Stratan pregăteşte lansarea
Cântăreţul are planuri mari în ceea ce priveşte lansarea din această vară, eveniment care ar putea avea loc chiar pe un stadion, mai ales că fiica sa, îndrăgită atât de copii, cât şi de părinţi sau bunici, a ţinut două spectacole cu casa închisă. După lansarea albumului „La vârsta de trei ani“, Pavel Stratan a primit foarte multe oferte de spectacole pentru Cleopatra, unele atingând sume fabuloase pentru un copil (chiar şi 10.000 de euro pentru o singură piesă), însă le-a refuzat.
„Cu doi ani în urmă, la al doilea concert al micuţei, mi-am dat cuvântul că până la lansarea volumului doi Cleopatra nu va mai susţine niciun concert. După cum vedeţi, aşa s-a şi întâmplat şi, pentru că nu-mi voi permite să mai fac vreun concert cu ea după lansare, nu este exclus ca spectacolul să aibă loc în Bucureşti, pe un stadion“, dezvăluie cântăreţul.
Un proiect româno-spaniol
Până la lansarea noului album, însă, Pavel Stratan pregăteşte o altă surpriză fanilor Cleopatrei, un proiect la care lucrează de multă vreme, însă despre care nu deconspiră nici cel mai mic detaliu. „Mai am un proiect foarte important pentru Cleopatra, încă o lansare, care ar putea să aibă loc în luna mai. Nu pot să spun despre ce e vorba, pentru că de doi ani ţin această surpriză pentru fanii Cleopatrei. Tot ce pot să dezvălui este că în acest proiect sunt implicaţi atât români, cât şi spanioli“, mai spune Stratan.
FENOMENUL „CLEO“
Cel mai tânăr artist cu triplu disc de diamant
Imediat după apariţia sa pe piaţa muzicală, Cleopatra Stratan a devenit un adevărat fenomen în showbizul românesc. Micuţa a fost primul artist român care a primit triplu disc de diamant (pentru vânzări de peste 150.000 de exemplare din albumul său de debut), iar suma câştigată din drepturile de autor provenind din vânzări se ridică la aproximativ 400.000, adică peste 100.000 de euro.
Faima Cleopatrei a trecut însă graniţa, iar presa internaţională (publicaţii italiene şi spaniole) o descrie ca un adevărat superstar. Mai mult, Cleo i-a cucerit pe japonezi cu al său „Ghiţă“, iar cel de-al doilea videoclip, „Număr pân’ la unu“, a fost difuzat în Japonia, Taiwan, Coreea de Sud, Spania, Franţa, Italia şi Germania.
După ce-a „numărat pân’ la unu“ şi l-a făcut celebru pe „Ghiţă“ până şi în Ţara Soarelui-Răsare, după un album de debut lansat la doar trei ani şi două concerte la care publicul s-a călcat pe picioare (la propriu), micuţa Cleopatra Stratan se întoarce în prim-planul showbizului cu un nou disc, „La vârsta de patru ani“, care va fi lansat în această vară.
Deşi a lipsit o vreme din lumina reflectoarelor - Pavel Stratan a vrut ca micuţa să se bucure de copilărie, drept urmare, s-a retras, alături de familia sa, la Chişinău -, Cleo nu a stat degeaba şi, coordonată de tatăl ei, a lucrat, „în joacă“, la noul album.
Şase piese hip-hop cu „versuri haioase“
„Discul va conţine 12 piese, dintre care şase vor fi în stilul
caracteristic, iar şase vor fi hip-hop. Cu siguranţă, textele vor avea versuri haioase, amestecate cu jocuri de cuvinte, aforisme şi proverbe, cu care ascultătorii s-au obişnuit deja, încă de la primele albume ale mele. Una dintre melodii va fi cântată în duet cu mine“, dezvăluie Pavel Stratan.
De faptul că fiica lui Pavel Stratan este un copil foarte talentat nu se mai îndoieşte nimeni şi, chiar dacă micuţa este pasionată de muzică, cântăreţul basarabean vrea ca micuţa Cleo să rămână cu... amintiri din copilărie. „Merge în fiecare zi la grădiniţă, iar seara vizităm locurile de joacă. Cleopatra este pasionată şi de dansuri, actorie, îi place foarte mult să picteze, dar, în aceeaşi măsură, îi place să asculte poveşti sau să se uite la filme cu prinţese“, mărturiseşte Pavel Stratan.
Familia Stratan pregăteşte lansarea
Cântăreţul are planuri mari în ceea ce priveşte lansarea din această vară, eveniment care ar putea avea loc chiar pe un stadion, mai ales că fiica sa, îndrăgită atât de copii, cât şi de părinţi sau bunici, a ţinut două spectacole cu casa închisă. După lansarea albumului „La vârsta de trei ani“, Pavel Stratan a primit foarte multe oferte de spectacole pentru Cleopatra, unele atingând sume fabuloase pentru un copil (chiar şi 10.000 de euro pentru o singură piesă), însă le-a refuzat.
„Cu doi ani în urmă, la al doilea concert al micuţei, mi-am dat cuvântul că până la lansarea volumului doi Cleopatra nu va mai susţine niciun concert. După cum vedeţi, aşa s-a şi întâmplat şi, pentru că nu-mi voi permite să mai fac vreun concert cu ea după lansare, nu este exclus ca spectacolul să aibă loc în Bucureşti, pe un stadion“, dezvăluie cântăreţul.
Un proiect româno-spaniol
Până la lansarea noului album, însă, Pavel Stratan pregăteşte o altă surpriză fanilor Cleopatrei, un proiect la care lucrează de multă vreme, însă despre care nu deconspiră nici cel mai mic detaliu. „Mai am un proiect foarte important pentru Cleopatra, încă o lansare, care ar putea să aibă loc în luna mai. Nu pot să spun despre ce e vorba, pentru că de doi ani ţin această surpriză pentru fanii Cleopatrei. Tot ce pot să dezvălui este că în acest proiect sunt implicaţi atât români, cât şi spanioli“, mai spune Stratan.
FENOMENUL „CLEO“
Cel mai tânăr artist cu triplu disc de diamant
Imediat după apariţia sa pe piaţa muzicală, Cleopatra Stratan a devenit un adevărat fenomen în showbizul românesc. Micuţa a fost primul artist român care a primit triplu disc de diamant (pentru vânzări de peste 150.000 de exemplare din albumul său de debut), iar suma câştigată din drepturile de autor provenind din vânzări se ridică la aproximativ 400.000, adică peste 100.000 de euro.
Faima Cleopatrei a trecut însă graniţa, iar presa internaţională (publicaţii italiene şi spaniole) o descrie ca un adevărat superstar. Mai mult, Cleo i-a cucerit pe japonezi cu al său „Ghiţă“, iar cel de-al doilea videoclip, „Număr pân’ la unu“, a fost difuzat în Japonia, Taiwan, Coreea de Sud, Spania, Franţa, Italia şi Germania.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
