După câţi iepuri aleargă BNR?

Este bine ştiut faptul că obiectivul principal al Băncii Naţionale este ţintirea directă a inflaţiei. Drept dovadă, din octombrie şi până în prezent dobândă-cheie a fost majorată cu 2,5 puncte procentuale, şi a ajuns pe 26 martie la 9,5%. BNR precizează în primul paragraf din comunicatul de miercuri că îşi doreşte revenirea cât mai rapidă a dezinflaţiei în intervalul stabilit. Adică în intervalul de 2,8% - 4,8%. Totodată, banca centrală recunoaşte că măsurile luate până acum nu sunt suficiente. "Perspectivele situării ratei
anuale a inflaţiei în următoarele luni peste limita superioară a intervalului de variaţie din jurul ţintei" rămân, ne transmite BNR. Adică inflaţia rămâne o bună perioadă de timp peste 4,8%. Cu toate acestea, Banca Naţională pare a fi mai puţin îngrijorată de inflaţie decât era în februarie. În primul rând, în comunicatul de miercuri nu se mai face nici o referinţă la creditarea în valută, "răul" cel mai mare din comunicatul anterior. În al doilea, rând în februarie banca centrală avertiza că "urmăreşte utilizarea TUTUROR instrumentelor aflate la dispoziţia sa" pentru a se reîncadra, sustenabil, în ţinta de inflaţie. În martie, BNR nu mai ameninţă cu întreg arsenalul. Precizează doar că este necesară "sporirea în continuare a restrictivităţii politicii monetare într-un dozaj adecvat".
Combaterea inflaţiei nu reprezintă o noutate când te gândeşti la BNR. Totuşi, în ultimele două comunicate Banca Naţională a început să introducă alte două noi obiective. Primul este stabilitatea financiară. În februarie BNR ne spunea că volatilitatea cursului de schimb şi creşterea creditului în valută au devenit potenţiale pericole pentru băncile din România. Iar în martie BNR consideră că este necesar să analizeze implicaţiile turbulenţelor persistente de pe pieţele financiare internaţionale asupra sistemului bancar românesc. Şi agenţiile de rating au avertizat asupra acestui lucru. Băncile din România trăiesc din finanţări externe. Însă acestea au devenit mai greu accesibile şi mult mai scumpe. Iar majoritatea băncilor româneşti au mai multe credite acordate decât depozite atrase. Lucru care s-ar putea dovedi o problemă pe viitor.
A doua noutate este deficitul de cont curent. Atât în februarie, cât şi în martie BNR ne spune că "deficitul extern se plasează la niveluri dificil de susţinut pe termen îndelungat". Care este soluţia găsită de banca centrală pentru această problemă? Stimularea economisirii. Funcţionează? Teoretic, depozitele ar trebui să fie bonificate cu cel puţin 2% mai mult decât în toamna lui 2007. În februarie creditul neguvernamental a crescut cu 2,7% faţă de ianuarie, iar depozitele cu doar 1,5%. Adică împrumuturile cresc aproape de două ori mai repede decât depozitele. Asta în condiţiile în care creditele sunt mai scumpe, iar depozitele sunt mai atrăgătoare. Setea de consum a românilor este greu de stăvilit.
În aceste condiţii, BNR are nevoie de ajutorul Guvernului. Însă banca centrală nu prea pare să aibă încredere în Executiv. Chiar şi în urma unei rectificări bugetare, BNR reaminteşte în comunicatul de miercuri că traiectoria de dezinflaţie a fost stabilită împreună cu Guvernul. Mai mult, cere în continuare Guvernului să pună accent pe politica fiscală şi cea de venituri. Ce-i drept, în februarie, banca centrală menţiona şi "creşterea cheltuielilor publice în perioada electorală", element inexistent în comunicatul de săptămâna aceasta.
Ca o ultimă precizare, Banca Naţională acordă din ce în ce mai multă atenţie contextului internaţional. Dacă, la sfârşitul anului trecut, analiştii apreciau că economiile emergente sunt ferite de efectele nocive ale crizei subprime, acum situaţia pare să se fi schimbat. BNR ne transmite că în primă instanţă leul este afectat de aversiunea investitorilor străini faţă de risc. În al doilea rând ne transmite că ar putea exista repercusiuni asupra economiei româneşti şi asupra stabilităţii sistemului financiar.
În concluzie: inflaţia nu mai este singura problemă a băncii centrale. Au intrat în ecuaţie oficial deficitul de cont curent şi stabilitatea financiară. În plus
, Banca Naţională este obligată acum să stea cu un ochi pe Guvern şi cu celălalt pe pieţele internaţionale. Ecuaţia este aceeaşi, însă variabilele s-au înmulţit şi sunt mult mai greu de controlat. Va reuşi BNR să o scoată la capăt? Nu vom şti decât după terminarea anului electoral şi domolirea crizei internaţionale.